3poeme de Adrian Dinis

Adrian Diniș. A debutat cu Poezii odioase de dragoste (Vinea, 2010) & a mai apărut în diverse antologii de poezie, proză sau status-uri de pe facebook: Cele mai frumoase poeme din 2010 (Tracus Arte, 2011), Moş Crăciun & Co. – Cel mai rapid roman din lume (Art, 2013) şi Cu faţa la perete (Brumar, 2013). Printre altele, a urmat și Facultatea de Litere din București, secția de Literatura Universală și Comparată, unde nu și-a susținut încă licența, apoi a intrat în programul de master de Studii literare, pe care, de asemenea, nu l-a terminat, pentru că, vorba unui clasic din filmele românești, viața e complexă și plină de aspecte.
 sliderdinis

Fuck poetry

Îmi mușca tare urechea și nu s-ar fi mirat

dacă mi s-ar fi desprins de cap

mi-ar fi spus că mă iubește și fără ureche

și că sunt mai frumos așa, mai tragic

micul ei Van Gogh pe care-l lipea de perete

ea se futea cu mine dar în secret voia să se fută cu arta

 

dar o împingeam violent lipind-o eu de perete

pentru că era mai bună decât toate

tablourile din muzee şi toată arta

ea făcea noaptea să fie înstelată

 

și deși se mișca cu grația lui Muhammad Ali

mă gândeam că luptă murdar ca Mike Tyson

când pierde îmi mușca tare urechea

și îmi șoptea cuvinte murdare care sunau

mai bine decât sonetele lui Petrarca

și-mi spunea cum o să facem sex peste tot

 

cum o să scoată din mine toată poezia

în pat pe canapea pe podeaua rece

pe masă printre cărți la duș în bucătărie

pe aragaz pornindu-l din greșeală

şi în timp ce camera se umplea

cu gazul la care a dat drumul Sylvia Plath

când și-a terminat poezia și viața

& respiram tot mai greu spunea

 

„N-are niciun rost să închidem aragazul

lumina e stinsă vom exploda în mii de bucățele

și nimeni nu va ști care e carnea mea și care e carnea ta”

micul ei Apollinaire în tranșee cu capul bandajat

cu frumoasa lui roșcată cu părul preschimbat în cometă

care se ridică din cenușă ca-ntr-un poem de Sylvia Plath
cu vocea ei care mi-a rămas în cap ca schijele de obuz

ieșite dintr-o turetă de tanc „Cât timp o să-ți mai ia

să aprinzi lumina să mă vezi deasupra barajelor

când mă uitam în prăpastie și ceva îmi spunea să sar”

 

în secret ştiam că amândoi ne gândeam

că așa și-a scris Sylvia Plath cele mai bune poeme

& ea se futea cu mine și eu mă futeam cu ea

dar fiecare voia în secret să se fută cu poezia

 

„O să facem sex peste tot, o să facem sex

și pe frigider” mai spunea, iar eu îţi vedeam lipit

trupul de frigider ca un magnet cu Turnul Eiffel
şi mă lipeam de tine ca un post-it pe care îți scriu să nu uiţi

să pui în faţa uşii sticla de lapte să-ți aduci aminte

de poezia pe care o facem pe frigider noaptea sau

dimineața pe frigider toate drumurile duc la poezie

poezia mică din cafeaua de dimineață, din țigara de după

poezia din sânii ei mici da’ frumoşi de lupoaică

din care beam ca Romului și Remus

în Centru’ Vechi la statuie lapte din piatră

şi voiam s-o fut cât doi și poezia mă mușca de gât

 


Să uiți apa să fiarbă 

uit apa de ceai

să fiarbă pe aragaz

și dă pe dinafară

apa se evaporă

oamenii fac dragoste

două legi simple

dar la un moment dat

și oamenii trec

în stare de dragoste

sunt în stare de dragoste

dragostea e ce evaporă oameni

uneori oamenii fac dragoste și se evaporă

în toată camera

atomi de gaz

trupurile lor

dispersate

când oamenii fac dragoste

uită apa la fiert pe aragaz

nu acum

aici nu e nimeni

să-mi spună ai uitat

aragazul deschis

îl închid eu

fierb laptele pentru cereale

și uit iar

laptele dă în foc

laptele nu se evaporă

oamenii se evaporă

laptele devine solid

caimac

cleios

lapte negru

pe care îl beau dimineața

lapte negru

pe care îl beau

dimineața, la prânz și seara

întinzându-și firele

pe plită și

deasupra cratiței

ca o pânză de păianjen

singurătatea

acolo

cu cruce de păianjen

în mijloc

și în juru-i elefanți

și pentru că nu se rupea

au mai chemat un elefant

și altul și altul

și altul
Mica publicitate

VÂND suflet. Poate fi recondiționat. Se poate plăti și cu cardul. Primesc și bonuri de masă. Preț negociabil. Fără intermediari. Rog seriozitate din partea diavolului. Să nu mai sune cu voce de femeie noaptea târziu, spre dimineață să-mi spună că mă iubește. Să nu mai pretindă că e bunica moartă și să-mi spună că i-e dor de mine și mă așteaptă. Să mai merg și eu din când în când la biserică să mă rog pentru ea, ca Dumnezeu să ne aducă repede împreună, pentru că mi-a făcut vărzare, cum îmi place mie. Și s-o aduc și pe fata aia, care mă tot sună noaptea, s-o cunoască și ea, e sigură că e fată bună dacă mă iubește și o iubesc și eu. Să nu mai sune de la Vodafone c-am vechime şi au un plan tarifar cu o ofertă mai bună pentru mine la abonament, cu minute gratuite în străinătate, pe lumea cealaltă, sau să-mi bage tableta lor pe gât. Să nu mă cheme în multinaţionale la interviuri pentru job. Rog diavolul să se abțină dacă e neserios. Aştept şi diavolii din alte religii.

 

 

Lasă un răspuns