3poeme

slider 3poemeeu
***
ei vin și mă întreabă dacă
sunt bine și parcă
le storc câte o lacrimă
când le spun că
atunci când o să ajung mare
îmi doresc să fiu o
piatră în fața căreia oamenii vor
pune flori și vor aprinde
lumânări când le văd tristețea de pe
chipuri mă simt de parc-aș
fi un zid în fața căruia mamele își
plâng copiii eroi
căzuți martiri în lupta împotriva
temutului regim trecut
iar când observ disprețul pe care-l
poartă în ochi când îmi zăresc
saturnul desenat pe mâna stângă
mă amuz groaznic și izbucnesc în
râsul acela gălăgios mârlan lipsit de bun simț
ce mi se-ntâmplă tot mai rar și
am să mă opresc aici cu scrisul
acestui scurt poem pentru că
n-am fost niciodată bun
la scris ceva și în special
n-am fost bun finaluri în
plus sfârșitul meu a venit
de mult deja vorba
altei poezii – fără de veste
 
***
mi-au spus la curs că poezia poate porni de la orice
de la iubirea pe care-o simt pentru x
de la pânzele de păianjen din joy’s
de la dezgustul ce mă-ncearcă atunci când intru la ora de latină
sau chiar de la poarta ruginită de la ferma bunicului
 
mi-au prezentat poezia ca pe-o boală
care-s cauzele cum se manifestă ce efecte adverse are
dar nu mi-au zis cum trece
 
tot de la ei am auzit că dacă vrei să scrii despre un anumit loc
e bine să mergi acolo sau dacă vrei să scrii
despre o anumită emoție să-ncerci să mergi într-un loc
care-ți inspiră emoția respectivă
am vrut să scriu despre ora de latină și ce simt când profa
conjugă verbe la diateza pasivă
așa că am intrat în baia din tren și-am vomitat de la miros
dar tot n-am reușit să scriu nimic deși senzația
era aceeași
 
și la finalul poeziei au zis că-i bine să introduci
ceva care să schimbe toată logica și sensul textului
 
eu nu mai fac latină dintr-a opta
 
***
eşti ca locul acela de pe spate
la care nu ajung niciodată
la fel ca somnul care nu mai vine
când te pui în pat în seara de dinaintea examenului
 
un bec care pâlpâie jumătate de pat goală
priveşte partea bună îmi spun
acum pot să mă întind cât vreau
mi-ai golit sufletul când ai plecat
privește partea bună încerc să îmi spun
acum pot să îl întind cât vreau
neonul din bucătărie care
nu se poate stinge singur
mâncarea ce se râncezește-n frigider
hainele ce nu se bagă în dulapuride bună-voie
pata de alcool de pe covorul roșu
paharul jumătate plin
mirosul de cafea în fiecare dimineață
țigările de sub hotă
şi vasele din chiuvetă
noi toţi ca nişte prunci ascultători
te așteptăm
 
am închis dar
n-am lăsat cheia în ușă
poți să intrii când vrei

 

 

Lasă un răspuns