7 motive pentru care Aradul (nu) e (nici măcar) un oraș nasol

Când spui Arad, depinde și cui spui. Dacă le spui timișorenilor, e posibil să-i apuce râsul. Dacă le spui bucureștenilor, e posibil să fi auzit de el. Dacă le spui Arad arădenilor, fie li se scoală spiritul patriotismului local, mai ceva ca o erecție cu care trebuie să mergi la medic, fiindc-a durat prea mult, fie își lasă privirea în pământ.

E ușor și să-ți dai seama dacă cineva e din Arad. Niște studenți la București sau la Cluj, să zicem. Îi întrebi dacă-s din Timișoara. Dacă se-nroșesc în obraji și zic că sunt „aproape” din Timișoara, sau se enervează și încep să-ți spună că Timișoara nu-i cel mai important oraș din vestul țării, îți dai seama că-s din Arad. Mai e și categoria (pe cale de dispariție, ce-i drept) aia la care îți dai seama că-s din Arad în momentul în care tu apari cu un tricou violet și lor începe să le crească tensiunea. Dar cum zic, ăștia încep să dispară.

1. Tramvaie cu biblioteci, fără aer

Doamna (ha :D)Boghicevici în tramvai. Foto@Mediafax
Doamna (ha :D)Boghicevici în tramvai. Foto@Mediafax

Tramvaiele din Arad sunt cumpărate de la cehi, nemți sau elvețieni, care le vindeau pentru piese de schimb. Noi le-am cumpărat, le-am „recondiționat” și acum le folosim. Sunt niște GT-uri din ‘76 și niște Tatra-uri din ‘87. Dar ne lăudăm cu cele șase tramvaie noi, Imperio, construite la Arad și cumpărate cu un milion de euro bucata, bani împrumutați de la Banca Europeană de Reconstrucție și Dezvoltare.

 

Tramvaiul arădean are nevoie de duș – și el, și oamenii care-l folosesc cel mai mult – pentru că în momentul în care intri în ele, te lovește un miros de coji de ceapă lipite de fundul coșului de gunoi. Dar cei de la Consiliul Județean cred că altceva îi lipsește tramvaiului arădean, și anume cartea. Asta pentru că doamna (haha) Boghicevici, care e ceva la Consiliul Județean Arad, nu știu exact ce, își dorește de mult să facă „ce s-a făcut și în alte orașe” – să pună cărți în tramvaiele din Arad. Așa că au copt o colaborare cu Biblioteca Județeană – un alt punct mort al orașului – și au pus cărți în tramvaie. Aștept să văd citind micile șatre ce migrează cu tramvaiul dintr-o parte în cealaltă a orașului cu tramvaiul.

By the way, la o lună după „implementare”, au dispărut până și coșulețele de plastic în care erau aruncate cărțile. Numa zic.

2. Gunoi de-o mie de euro și piste de bicicliști pentru elicoptere

Lucrări proaste pe bani mulți. Lucru care, cel mai probabil, se întâmplă în toată țara. Dar am impresia că nicăieri nu mai e chair atât de pe față ca la Arad. Cel mai elocvent exepmlu de lucrare proastă pe bani mulți cred că este strada Mețianu, din centrul orașului. E singura stradă pietonală din oraș și a fost inaugurată acum câțiva ani. Dacă nu mă-nșel, în 2012. Toate bune și frumoase, asta dacă nu ar fi costat cât jumătate din străzile pietonale din Timișoara sau Oradea. De exemplu, o bancă de pe Mețianu, stradă deja celebră în Arad tocmai din motivul ăsta, a costat 8.000 de Euro, iar un coș de gunoi, 1.200. Câțiva arădeni din zona civică – o zonă moartă, cum ar veni, au protestat ceva timp după inaugurarea proiectului, dar degeaba. Populația sau prostimea, cum îi zicea Lăpușneanu, nu e interesată de aspecte ca ăsta. A furat, dar a și făcut.

foto@posturi.wordpress.com
foto@posturi.wordpress.com

Pistele de biciclete făcute în ultimul an în Arad. Alt proiect făcut pe bani mulți (27 de miloane de lei) și pe idei proaste. Gândite, probabil, tocmai de către edil (inginer de drumuri, dom’le) sau de către vreo femeie de serviciu din primărie, pistele nu te-ajută cu nimic. Ba mai mult, riști să ți-o „iei” dacă încerci să circuli pe unele proțiuni. Bine, asta se rezolvă dacă folosești pistele de biciclete să circuli pe ele cu mijlocul de transport pentru care sunt cel mai bine proiectate – elicopterul. Sau poate am eu ceva personal cu primarul. Proiectul a fost recepționat la finalul anului 2015 și realizat la începutul anului 2016, pentru că în Arad așa se face treaba.

3. Falcă

foto@1616
foto@1616

Gheorghe Falcă, primar al municipiului Arad încă din anul 2004, este motivul principal pentru care Aradul este un oraș nasol. Sunt subiectiv, sigur. Aș fi putut să încep lista cu el, să o continui cu el și s-o închei tot cu el, dar aș fi fost acuzat că am ceva personal cu Domnia Sa. Pentru că da, în Arad, dacă ai o părere diferită de cea a PNL-ului, ai ceva personal cu Falcă. Și arădenilor pare să le convină asta. A fost ales în 2004 și până în 2007 a tot încercat să facă proiecte care să-i mai câștige un mandat. N-a făcut mare lucru în primul mandat de primar, dar și l-a câștigat pe al doilea pentru că în anul electoral 2008 a asfaltat un număr record de străzi, fapt ce i-a convins pe arădeni că „face treabă”. În al doilea mandat a început să facă o grămadă de contracte între Primărie și firma soției sale, la care era și el acționar. Conflict clar de interese, dar toată lumea tace, pentru că e vorba de Falcă. Totuși, a obținut un nou mandat în 2012, pe principiul „o furat, da’ o și făcut. S-a apucat apoi de făcut datorii din postura de primar. A luat fonduri de la BERD pentru care Aradul plătește anual câte un milion de euro, el obținând câteva sute de mii de euro comisiun, fiind unic negociator cu Banca. Cu toate astea, Falcă a reușit și în 2016 să obțină o victorie covârșitoare în fața contracandidatului independent Bulumac și a celorlalți nouă sau zece contracandidați. Falcă a fost votat de aproape 17% din populația cu drept de vot din Arad, dar se laudă de câteva luni că și-a făcut de râs contracandidatul. Umblă zvonul că-n noiembrie candidează la parlamentare.

4. Regenerare urbană. Cai, vaci, porci, craci

În campania din 2016, fostul și actualul primar al municipiului a mizat pe un mega-proiect cu care să îi convingă pe arădeni să îi ofere votul. Este vorba despre un proiect de regenerare urbană prin care vrea să reamenajeze spațiile dintre blocurile de locuințe. Trecem peste faptul că este greu de imaginat că după ce 12 ani ai condus un oraș și l-ai putut amenaja cum ai vrut tu, vii și propui un proiect de regenerare urbană, recunoscând astfel indirect că până acum n-ai făcut nimic ok. Proiectul costă 50 de milioane de Euro. 30 de milioane de euro din excedentul bugetar cu care administrația se laudă de câțiva ani și 20 dintr-un împrumut de la BERD, pe care l-au făcut public abia după ce a fost semnat.

Imediat după încheierea campaniei, marele conducător al orașului a anunțat la o emisiune tv locală că în zonele ce vor fi reamenajate în cadrul acestui proiect vor fi montate niște „panouri ale rușinii”, pe care vor fi „agățați” cei care în campanie l-au susținut pe principalul contracandidat – Bulumac, și care s-au opus proiectului de regenerare. Eu unul abia aștept să-mi văd poza.

foto@ciprianhord.ro
foto@ciprianhord.ro

Toate astea, în timp ce orașul Arad s-a transformat treptat, an cu an, în marele sat Arad. Cu porci care patrulează printre blocurile din cartierul Alfa, cai ce se plimbă nopțile pe bulevarde, nestingheriți și vaci care pasc pe malul Mureșului, la două minute de centrul satului.

5. Se ascultă doar manele și electronică

Sau așa au impresia organizatorii de evenimente din Arad. 80% din concertele mari și încercările de festivaluri muzicale din Arad sunt fie cu muzică electronică, fie cu manele. Mai este și un mic festival de jazz la care de doi ani sunt invitate aceleași trupe din ungaria. Au fost și concerte rock – de exemplu anul trecut a venit la Arad una dintre cele mai mari trupe rock din Ungaria, Edda Müvek, doar că n-au fost anunțați despre evenimentul organizat din bani publici decât ungurii. În rest, cele mai mari concerte sunt fie cu dj-i „arhicunoscuți” în Arad, fie cu artiști de rang național precum Vali Vijelie sau Jean de la Craiova.

6. Zilele Aradului și Festivalul Cătlanelor – evenimente culturale

foto@citynews.ro
foto@citynews.ro

Da, sunt zilele orașului. Și nu-s 2-3 zile, cum se întâmplă în mai toate orașele, ci sunt zece. Da, sunt zece zile ale orașului. Se întâmplă în august, când se sărbătorește numirea Aradului ca oraș liber regesc în 1834. Și ce se-ntâmplă de zilele Aradului? Se câștigă electorat. Asta înseamnă că în piața din spatele teatrului sunt montate căsuțe în care se vând mici, bere, produse artizanale, vin și alte de-ale gurii, iar pe scenele montate în toate cartierele orașului urcă tot felul de „artiști folclorici”. Sunt ăia care cântă despre dușmani, bani și avere, dar nu pe ritmuri orientale, ci pe ritmuri mioritico-manelizate. Pentru că asta prinde la public.

Într-adevăr, sunt inserate și câte 1-2 evenimente de alt gen, în fiecare an, ca să nu poată nimeni comenta. Asta înseamnă că din cele zece zile, una sau două sunt dedicate nemulțumiților care se încăpățânează să asculte rock, jazz sau muzică clasică. Principalele evenimente, însă, rămân cele cu iz cocălăresc. Spre exemplu, Festivalul Cătlanelor, „eveniment cu tradiție” în Arad, se sărbătorește în fiecare an în ultima zi a…Zilelor Aradului, fiind astfel un final glorios, apoteotic al acestor manifestări de înaltă ținută culturală.

7. Malluri și supermarketuri în loc de stadioane? Awesome!

Nu știu exact câte stadioane au fost dărâmate în Arad în ultimii zece ani, dar eu îmi aduc aminte sigur de patru dintre ele. Strungul, Telecom, CFR și Francisc Neumann. Pe cel din urmă, cel pe care a jucat UTA, l-au dărâmat cu promisiunea că vor construi altul, pe același loc. Unul cu câteva zeci de mii locuri pentru spectatori și probabil câteva sute de locuri de parcare. De când au început lucrările (2014, pare-mi-se), conducerea orașului tot anunță că „lucrările sunt în grafic”, iar atunci când este clar că acestea nu sunt în grafic, primăria schimbă graficul, prelungind data finalizării proiectului.

foto@fcsteaua.ro
foto@fcsteaua.ro

Celelalte stadioane dărâmate au ajuns spații comerciale. Pe fostul Telecom (cartier Micălaca) și pe fostul CFR, astăzi avem magazine Kaufland și Lidl, iar acolo unde până prin 2008-2009 a fost stadionul Strungul, astăzi avem un mall. Este cel de-al doilea mall din Arad, care cred că încă e deschis. L-au inaugurat cu surle și trâmbițe, dar după un an de la inaugurare, și-au dat seama că au nevoie și de clienți. Acum caută modalități de reconversie a clădirii.


Șapte motive, pentru că șase sunt prea puține și opt prea multe. Doar câteva dintre motivele pentru care Aradul nici măcar un oraș nasol nu mai e. Un fel de sat mai mare, așa. Și pe bune că acum aș fi în stare să fac și eu ca-n bancul ăla cu arădeanul care se declară timișorean. Deși nici vecinilor nu le e mult mai bine cu Lae Robu, din ce-aud. În fine, noi ne pregătim să plecăm de-aici, că-i trist.

sustine

17 Replies to “7 motive pentru care Aradul (nu) e (nici măcar) un oraș nasol”

  1. vedeti?…daca s-a facut ceva…comentati! si cine oare? Voi cu articolele voastre, faceti Aradul de rusine!

  2. Nu-mi dau seama dacă e la mișto comentariul, sau pe bune.

  3. La punctul 4 ati uitat de sobolanii de pe centru.

  4. Spune te rog 2 lucruri pe care le-ai facut tu pentru Arad. E foarte usor sa fi nemultumit, dar schimbarea incepe cu tine, cu fiecare dintre noi. Be the change that you want to see in the world!!!!

  5. Din 2013, cam din iunie-iulie – nu mai știu exact, fac tururi gratuite cu turiștii din Arad. Până de curând, când cei de la Centrul Național de Informare și Promovare Turistică au început să facă și ei tururi gratuite (nu le-am testat încă), am fost – alături de colegii de la Arad Free Tours, singurii ghizi turistici din municipiu. Câteva mii de turiști au ajuns să cunoască orașul Arad cu ajutorul nostru. Fără susținere din partea autorităților locale sau județene, din fonduri proprii și mici ajutoare primite de la câteva companii, am reușit să facem asta pentru Arad, pentru turiștii care vizitează orașul și pentru împlinirea noastră personală. Vezi mai multe pe http://www.aradfreetours.com, dacă ești interesat/ă.

    Momentan lucrăm la proiecte pe fonduri europene și nu numai. Un proiect pe care vrem să îl implementăm și în Arad este harta USE-IT, o hartă realizată de către localnici, pentru turiștii tineri – hartă ce va fi distribuită în rețeaua USE-IT Europe, o rețea ce cuprinde câteva zeci de orașe de pe continent. Detalii despre asta, dacă ești curios/curioasă, ai pe http://www.turismalternativ.ro

    Astea sunt doar două dintre lucrurile pe care le-am făcut sau le fac pentru Arad. E rândul tău acum; tu ce-ai făcut? 🙂

  6. Nu sti decat sa bagi de vina

  7. Saracuuu, o scris atâta si degraba doar cuvinte degeaba ,Cine o scris toată chestia asta e un om trist care nu are ce face

  8. Și tu ai dreptate, maestre! 🙁

  9. Și sunt și frustrat, așa-i?

  10. Eugen, ai uitat de cel mai cultural eveniment dintre toate!! Taierea porcului in P-ta Avram Iancu !!!

  11. Am uitat multe, dar și așa, cu multe uitate, tot frustrat sunt, nu vezi? Aradul prosperă, noi nu vedem asta!

  12. Un fost prieten says:

    Bravo, Eugen, văd că bunul-simț te-a gonit din preajma sa …

  13. Prieten? Interesant. Așa am fost întotdeauna 🙂

  14. Felicitări pentru articol. Din punctul meu de vedere ai spus exact ce gândesc și eu.

  15. Am vrut să spun că din punctul meu de vedere ai spus ce gândesc mulți, printre care și eu.

  16. Tristul adevar si mai putem gasi inca cateva chesti „misto” in Arad.

  17. Nu are nicio importanță asta, după cum vezi. Tot eu sunt ăla trist pe care l-a ocolit bunul simț, nu vezi? :))

Lasă un răspuns