CARGO, trebuie să vă mulţumesc

Am avut aseară rock în Arad, cu prilejul a două aniversări. 97 de ani de la Marea Unire și 30 de ani de CARGO!

Vocea lui Adi Bărar a fost cea care a deschis concertul – ne anunța că vom începe cu un moment de reculegere pentru Colectiv. Și lumea a tăcut, ceea ce m-a impresionat mai mult ca orice altceva. Meritați respectul nostru, dragilor. A fost primul concert Cargo după 30 octombrie. După momentul de reculegere, tot așa, cu „cortina” la locul ei, Baciu ne-a încântat cu Aproape de Voi, dedicată tot celor din București. Mi-au demonstrat mie și, sunt sigur că și celorlalți prezenți – și implicați, că trupa Cargo merită respectul nostru.

foto@Facebook

Baciu’ face ce face și te lasă uimit de fiecare dată când îl auzi. A fost o bucurie cum nu mă așteptam să fie, concertul ăsta. De parc-acum aș fi auzit prima dată fiecare piesă cântată de ei. Marile surprize ale concertului, din punctul meu de vedere, au fost Frunză Verde și Batacanda – și poate și Erată, pe care (primele două) cred că acum le-am auzit prima oară live. Poate și pentru că nu-s omul care să iasă prea mult la concerte, chiar dacă-i vorba de trupa care l-a făcut să asculte rock. Dacă ar fi să descriu vocea lui Adi Igrişan, aş zice că e ca și un cuțin. Îl înfige în tine și când crezi că nu poate să te doară mai tare de-atât, îl răsucește. Dar e p durere dintre acelea plăcute.

Florin mi-a demonstrat încă odată, dacă mai era nevoie, că el e cel mai frumos lucru ce i se putea întâmpla acestei trupe. Atitudinea pozitivă pe care o adoptă când vorbește cu tine te face să nu mai ai nicio problemă, măcar pentru perioada în care stai lângă el. Mi-a arătat înainte de concert pana cu care va cânta. Era una cu Goodbye to Gravity, mi s-a părut un gest foarte frumos din partea lui. Și încă ceva mi-a demonstrat Florin aseară – că nu există bassist mai bun decât el în România. Și îi mulțumesc pentru asta!

Emoționant a fost și momentul în care, între două piese, pe ecranul din spatele băieților au fost difuzate imagini cu mesaje din partea unor oameni frumoși pentru cei de la Cargo, mesaje de felicitare pentru cele trei decenii petrecute pe scena rock-ului românesc. I-am văzut pe Adi Ordean, Holograf, cei de la Sonor și de la Laney, pe Nicu Alifantis, Claudiu Bleonț, pe câțiva motocicliști frumoși, dar  și pe Leo Iorga care a reușit să mă facă să zâmbesc mai mult decât oricare altul.

Concertul Cargo 30 a fost o întâmplare frumoasă. Nu am mai avut parte de întâmplări frumoase de ceva vreme, iar asta le-a întrecut pe toate. Mi s-a părut mai touching decât cel de la Serbările Timișoreana de anul trecut, chiar dacă atunci am reușit să stau mai mult pe capul lor, înainte de concert.

CARGO. Au fost 30 de ani de magie, 30 de ani de frumusețe, 30 de ani de fericire. De aproape 30 de ani, Cargo are și elementul arădean în trupă. Au început cu Nae Tarnotzi, care – dacă nu mă-nșel, a fost Timișorean. Apoi a venit arădeanul Leo Iorga, urmat de alți doi arădeni – Ovidiu Ioncu Kempes și inconfundabilul Adi Igrișan. L-am avut și pe Peter Kocsef pentru o perioadă, la tobe – tot arădean, iar acum îl avem pe the one and only Tavi Pilan, ambasadorul SONOR în România, dar și pe Ionuț Cârja la clape, care reușește să evolueze incredibil de frumos alături de trupă.

În mare parte, pentru tot ce înseamnă Cargo, trebuie să îi mulţumim lui Adi Bărar, care de trei decenii ține în picioare această minunată poveste, care de trei decenii este un Sir al muzicii rock din România. Pentru asta – jos pălăria, maestre!

Când a doua zi după concert, Baciu’ îți zice că Ar fi frumos ca măcar o dată să stați pe scena,să simțiți ce simt eu, nu poți decât să fii recunoscător că ai șansa să asculți o trupă ca și Cargo și că ai șansa să schimbi două vorbe cu oameni frumoși ca și ei.

De 30 de ani sunteți aproape de noi, iar fanii aproape de voi. Şi nici nu știți cât înseamnă asta pentru unii dintre noi! Oare cum vă putem mulțumi?

 

Lasă un răspuns