Cu regret, Guvernul

Scriau cei de la portalul de satiră Times New Roman că PSD-ul îl regretă pe Marian Vanghelie, că nu era chiar atât de agramat ca și Popa de la Educație. Ei bine, să știți că au totală dreptate.

Am ajuns la un nivel atât de jos, încât am început să regretam unele exemplare precum Vanghelie, Videanu ori Udrea. Elena Băsescu, cea cu care oamenii nu voiau „să vorbesc” a fost un fel de David pe lângă Goliatul dezacordurilor, reprezentat astăzi de indivizi precum ministrul energiei, cel al economiei sau, și mai grav, precum cel al educației. Să fi rămas, oare, partidul în asemenea până de oameni capabili? Sau celor (a se citi celui) care conduc partidul le e frică tocmai de cei cu capul pe umeri, care s-ar putea împotrivi unor directive venite dinspre domniile lor (a se citi dinspre El)? Mai mult ca sigur, problema asta e. Oricine şi-ar permite luxul de a vorbi liber, în afara ordinelor de partid, ar fi mazilit. Și nu oricum, ci în fața celorlalți membri, pentru a servi ca exemplu a ceea ce ți se întâmplă dacă deschizi gura în alt moment decât în cel în care păpușarul șef Îți dictează să o faci.

Această piesă de teatru de marionete, în care un singur om ocupă funcțiile de regizor, scenarist, coregraf, sunetist, luminist și păpușar ne-a oferit un spectacol trist, de pe urma căruia avem doar de suferit. Ușile sălii de teatru nu sunt închise, însă nu avem unde să plecăm.

 

Variante de scăpare sunt două, una mai puțin plauzibilă decât cealaltă.

Prima ar fi varianta în care schimbarea (a se citi salvarea) vine din exterior. Adică noi, cei mulți și nemulțumiți de pleiada de personaje incompetente și decizii idioate, ne mobilizăm și, data viitoare ieșim la vot, dând un exemplu Europei în ceea ce privește prezența la urne. Puțin plauzibil, dată fiind letargia în care ne aflam noi ca popor în ceea ce privește simțul civic. Și, în plus, alternativele sunt și ele la fel de sinistre ca și ce avem acum.

O variantă secundă, chiar mai puțin plauzibilă decât prima, ar fi schimbarea care vine din interiorul partidului-monstru. Adică o mână de oameni care să își riște carnetul de membru pentru a își arăta nemulțumirea față de conducerea tiranică și față de non-valorile promovate de către partid.

Desigur, niciuna dintre cele două variante nu se va întâmpla. Probabil actualul cabinet va rezista până la următoarele alegeri, pentru că doamna Dăncilă nu pare genul de om care să-și exprime propriul punct de vedere. E non-conflictuala și se înțelege bine cu toți liderii partidului. Și, la viitoarele alegeri, care vor fi în 2020…ce-o da Domnul ().

Domnul 

Lasă un răspuns