Discuția Secretă. Patru zile într-o postare

*textul este „acompaniat” de niște fotografii ale lui Ciprian Hord, care face poze mega-mișto!*

Din patru până în șapte iunie a avut loc la Arad cea de-a doua ediție a Festivalului Literar Discuția Secretă. A fost (cred) primul festival la care am participat în calitate de voluntar, și nu doar de spectator. Avanpremiera a fost miercuri, pe trei iunie, la Sala Ferdinand, unde tot ce-a trebuit să facem a fost să dăm oamenilor revistele festivalului. A avut Tismăneanu conferință. Probabil s-au discutat chestii interesante, dar n-am avut starea necesară pentru așa ceva, așa c-am mers cu cineva într-o tentativă de restaurant de lângă Ghiba, la o apă rece. Nu de alta, dar pe la opt trebuia să meargă cineva după Andrei Codrescu și Anselm Berrigan, proaspăt sosiți din state.

Joi, când începea de fapt festivalul, am mers la Studio, în Teatru. Aceeași poveste, cu împărțit revistele, zâmbit și urat bun venit oamenilor. Au fost oameni faini, că pe Haș nu l-am văzut. Urma să se lanseze volumul Poezia, a lui Cărtărescu, un fel de „best of” al creației lui lirice. O antologie cu toate poeziile scrise de Mircea Cărtărescu, cel care-a anunțat că odată cu lansarea asta, se lasă de poezie. Asta se întâmpla pe la patru jumate. De la șase (de fapt șase fără zece, c-așa a dorit domnul Vasile Dan), i-am ascultat pe Vasile Dan, Gheorghe Mocuța, Ioan Matiuț, Robert Șerban și Florin Iaru citindu-ne din creațiile lor. Mi-a plăcut maxim ce-a citit domnul Mocuța. Nu mă așteptam *smiley face*.De-acolo, înspre Joy’s. Inițial, în timp ce scriam articolul, nu mi-am amintit exact dac-am fost sau nu. Mi-a revenit memoria între timp. Da, am fost. Am stat în sala mică, în timp ce lectura publică s-a ținut în curte. Am mers vreo 5-10 minute în curte, unde-am stat în picioare, pentru că scaunele erau toate ocupate (ceea ce-i foarte bine). Apoi am plecat, cam în timp ce citea domnul Gheorghe Schwartz (au mai citit Andrei Doboș, Marius Chivu, Filip Florian și Attila Bartis).

Vineri, la ora unu, eu eram la Sabin Drăgoi și căram scaune din subsol în sala festivă, alături de ceilalți voluntari. Cărtărescu a stat la povești cam o oră jumate cu elevii de la Arte și de la alte licee din Arad. Toate bune și frumoase, până când o profă de la liceul gazdă s-a găsit să-l pună pe Cărtărescu să…o entuziasmeze (sau așa ceva). Mi s-a părut de un prost gust și de o idioțenie inimaginabilă tanti cu părul roșu. De parcă nenea Cărtărescu ar fi fost un bufon căruia îi zici „bă, zi duma aia cu piș-piș-piș – fâș-fâș-fâș”. Am aflat ulterior că respectiva e profă de economie, antreprenoriale, filozofie și…cred că sociologie, sau așa ceva. Și că acum ceva vreme, niște elevi au legat-o de scaun și-au uitat-o o noapte în sala de sport. Ar fi meritat asta și după ce a luat cuvântul la întâlnirea cu Mircea Cărtărescu. Sunt rău, știu…

Până la patru am fost liberi; cred c-am mers în curte la Cinema Arta, unde-am stat pe scenă, că doar acolo era umbră. De la patru a început o dezbatere despre cărți, moderată de Robert Șerban și Ioan Matiuț. Toate bune și frumoase, pân-a luat cuvântul tanti Corina, de la librăria care-i poartă numele. La un moment dat am ieșit din sală și-am mers spre Scienta, unde am crezut că trebuie aranjată sala pentru întâlnirea cu Ioana Nicolaie, ce urma să aibă loc la cinci. N-a trebuit. Mai multe despre dezbaterea de la primărie a scris Silviu Gherman.

De la ora șase s-a lansat la Cinema Arta cartea „C.S.Lewis, O viață”, de Alister McGrath. A fost prezentată de Teodor Baconschi (care seamănă grav de tot pe șoferul de pe busul Arad-Sântana). A mai fost prezentată de doi tipi ale căror nume nu mi le amintesc. Nu cred că s-au prezentat. Sau dormeam eu prea bine în ultimul rând în timp ce au făcut-o. În fine, am stat vreo 25-30 de minute în sală, după care-am ieșit alături de ceilalți voluntari în curte, că prea se vorbea de religie și prea n-am înțeles legătura ălora de pe scenă cu respectiva carte pe care o lansau.

Puțin mai târziu, cam pe la opt jumate (de fapt cu vreo 10 minute mai devereme, c-așa au vrut ei, să le facă un cadou ălora de-au ajuns înainte de ora stabilită), a început în aceeași sală Cenaclul Litere. Mă rog, o reîntâlnire a nucleului acestui cenaclu condus de Mircea Cărtărescu. Motiv de bucurie enormă atât pentru noi, care aveam ocazia să avem în față elita poeziei românești contemporane, cât și pentru ei, care-au avut ocazia să se reîntâlnească toți într-un loc și să rememoreze anii 90 (și puțin din cei de dinainte). Au fost pe scenă Sorin Gherguț, Angelo Mitchievici, T.O. Bobe, Cezar Paul-Bădescu, Svetlana Cârstean, Cecilia Ștefănescu, Ioana Nicolaie și nelipsitul (spre bucuria noastră) Mircea Cărtărescu. Ne-au povestit lucruri faine, în timp ce pe ecranul cinematografului se derulau imagini din tinerețile lor. Apoi au citit. Mi-au plăcut mult textele lui Cezar Paul-Bădescu (pe care-l cunoșteam de undeva, dar nu știam de unde, ulterior dându-mi seama că l-am văzut la TVR) și T.O. Bobe (pe care nu-l cunoșteam de nicăieri, dar care-acum îmi place de mor).

La nocturna din Joy’s nu am mai mers, că eram prea obosit și parcă n-aveam cu cine să merg. Ce-mi pare rău e că l-am ratat pe Dan Sociu, care citise atunci. Cred c-au mai citit Cosmina Moroșan, Irina Brumă, Cristina Ispas, Ionuț Chiva, Rareș Moldovan și Bogdan Coșa. Cred, nu-s sigur, că n-am fost acolo.Sâmbătă, programul începea de la patru, așa c-am avut timp să fac un duș și să mănânc ceva înainte să plec spre Scienta. Asta după ce în celelalte zile făcusem duș în grabă și de mâncat cam uitasem, în graba asta dintre școală și festival. La patru a început un eveniment la care dacă n-aș fi fost voluntar, n-aș fi mers. Și nu din pricina celor care urmau să țină o lectură publică sau să-și lanseze cărțile, ci din pricina locației care nu mă atrage deloc.

Hose Pablo, Ion Buzu, Romulus Bucur și Mihai Vieru. Ei au citit câte ceva la Scienta. Mi-au plăcut foarte mult Pablo și Buzu, doi moldoveni foarte tari. Textul domnului Bucur a fost unul „din alt film”. La fel de genial. Ar fi trebuit să mai citească și Horia Ungureanu, dar nu prea a reușit să ajungă la Scienta la ora respectivă. Nu-i nimic, s-a trecut la următorul eveniment, care ar fi trebuit să aibă loc la cinci jumate. Lansări de carte: Svetlana Cârstean, T.S. Khasis, Ionelia Cristea, Dimitri Miticov și Andrei Dosa (care-i de fapt Doșa, da numa’ io nu știam). S-a și citit din cărțile respective. Mi-a plăcut Khasis și mi-a plăcut prezentarea pe care-a făcut-o T.O. Bobe cărții Svetlanei Cârstean, Gravitație.

După minunăția de la Scienta, duupă ce-am pus scaunele și băncuțele la locurile lor, am plecat noi, voluntarii, în cârd, spre…nu-mi amintesc unde, știu doar c-am plecat de-acolo și că pe drum (pe la cinci și douăzeci) ne-am întâlnit cu Vasile de la Arq, pe care l-am întors din drum. Parc-am mers pe la Joy’s și de-acolo am mers pe terasa de la Nerv, unde-am băut câte-o bere și-am făcut mișto de câte-un om. Pe la șapte jumate am mers înapoi în Joy’s, că cică venise mâncarea. După ce-am terminat și noi de îmbucat nește chiftele, ne-am apucat de montat ecranul pentru proiector, de aranjat scaunele de prin curte și de adunat rămășițele-ntr-un sac. Foarte poetic le-am făcut pe toate astea. Începea să se adune lumea.

La opt jumate a început ceea ce avea să fie ultima lectură publică din cadrul festivalului. A început Horia Ungureanu, care fusese trecut în program cu vreo câteva ore mai devreme (la Scienta, unde ziceam că n-a ajuns). În curte s-a râs, deși textele mai degrabă te făceau să-ți storci o lacrimă. S-a râs la masa cenacliștilor (cei din Litere) și în față, unde ședea liniștit sir Silviu Gherman, care -by the way- la Scienta venise cu paharul de vin după el. Și l-a lăsat acolo (mai târziu s-a plâns tanti rodi de la joy’s că nu mai are pahare. coincidență, mă!). Ultimul text al domnului Ungureanu a făcut liniște. „Nu, că nu tre să vă supărați, noi înțelegem, lumea satului, alea-alea, noi nu de aia râdeam”. A lămurit Gherman problema. Următorul care-a luat cuvântul a fost chiar el, cel care se plimbase toată seara cu carafa de vin alb după el. A citit ceva neașteptat pentru mine și pentru cei din jurul meu. Adică…vorba aia, „pana mea”, e Silviu Gherman, ne așteptam să citească poezii cu un umor bolnăvior. Dar nu, el a citit o proză foarte faină. Pe care vreau s-o citesc în totalitate.

A mai citit Andrei Mocuța, care mie-mi place. Apoi au urmat la microfon Bogdan-Alexandru Stănescu, Gabi Eftimie și Lavinia Braniște. Nu știu dacă-n ordinea asta, că eu m-am cărat în sala mică în momentul în care-am auzit ce prostii citește una dintre tipe. Nu știu care, așa că mă pot înjura admiratorii ambelor.

A urmat domnul Andrei Codrescu, poet american de origine română. M-a dezamăgit. Nu prin ce a citit, ci prin felul în care a citit. Pe lângă că-l încurca accentul american, îl mai încurca și…las’ că vă zic în privat dacă vreți, că dacă zic aici îmi sare lumea în cap. Poate-a citit și Anselm Berrigan, eu nu știu, c-am stat în sala mică și pe-afară până s-a terminat lectura publică. După toată chestia asta a început party-ul DS. Silviu a încercat să facă pe DJ-ul, dar după aproximativ o oră, la cerințele…altora, a fost mutat de la masă. Așa, cu bun simț. S-a trecut la muzică d-aia ușor manelizată, că asta se cere. Pe la unu și ceva am plecat. Pe jos până-n vlaicu, c-așa-i frumos. A doua zi trebuia să merg la Garden Party, să-i văd ultima dată pe Cărtărescu, T.O. Bobe și pe ceilalți 2-3 oameni care mi-au plăcut. Și să aflu cine-a câștigat Premiul Discuția Secretă. N-am mers, că la șapte am plecat înspre Sântana. Poate-am pierdut ceva, poate n-am pierdut nimic. Asta este.

Premiul parcă l-a luat Gabi Eftimie. Bravo *smiley face*. Aștept ediția a 3-a!

PS1. Fiul lui Florin Iaru e adorabil.

PS2. Aproape niciunul dintre voluntari nu vor mai călca în Joy’s prea curând. Doamna R e arogantă. Ar putea fi un titlu de carte!