Nopcsa. Scurt istoric al familiei (Partea I)

Istoria familiei Nopcea (sau maghiarizat – Nopcsa) se întinde până în anul 1367, când Ivan de Silvaș (Iwan de Ziluas), un român ortodox, mic nobil din Țara Hațegului, primește de la Nicolae Lackfi (voievodul Transilvaniei) domenii în zona localităților Silvașu de Jos, Silvașu de Mijloc și Silvașu de Sus. În 1404, familia acestuia primește de la Împăratul Sigismund o donație – constând în proprietăți – în aceeași zonă.

Fii mai sus menționatului Ivan de Silvaș, Mihai, Dionisie și Ladislau, au luat toți trei parte la Bătălia de la Nicopole, alături de Mircea Cel Bătrân și cavalerii cruciați ai Europei. La trei săptămâni după evenimente, Voievodul Stibor al Transilvaniei – la rugămintea voievodului maramureșean Drag și a altor nobili, frații primesc satele menționate mai sus, dar și jumătate din proprietatea numită Ohaba, din districtul Hațeg.

În 1460, Dionisie (sau Deneș), are un fiu pe care îl numește Nopcea. Motivul alegerii acestui nume nu este cunoscut, însă se vehiculează că motivul ar fi faptul că acesta s-a născut noaptea, iar numele provine de la regionalismul care numește momentul zilei – noapcea. Acest Nopcea de Silvaș a avut la rându-i un fiu, botezat Nicolau, care însă a ales să-și ia ca nume de familie prenumele tatălui său – Nopcea. Așa s-a născut Familia Nopcea.

Unul dintre urmașii acestui Nicolau Nopcea, Ianoș, a participat la Bătălia de la Mohacs, acesta fiind momentul când membrii familiei au început să ocupe funcții importante în armată și administrație. Bărbații familiei Nopcea au luat constant parte la lupta antiotomană, fapt reprezentat și în blazonul nobiliar al familiei, pe care se găsește un cap de turc tăiat de sabie. De asemenea, pe blazon se regăsește și un corb cu inel în cioc, semn ce reprezintă legătura de rudenie cu familia lui Ioan Corvin de Hunedoara. Această legătură se realizase pe linie feminină, mama lui Ioan de Hunedoara și soția unuia dintre nobilii Nopcea făcând parte din familia Morsinay, o familie nobiliară din Transilvania.

Székely Bertalan – The Battle of Mohács /1866/ Hungarian National Gallery

În 1701, Curtea de la Viena a decis să acorde nobililor români ortodocși ce treceau la catolicism anumite drepturi, printre care și acela de a avea reprezentant în Dietă. Acesta a fost momentul în care o parte a familiei Nopcea se maghiarizează, devenind Nopcsa, cealaltă ramură rămânând la numele nemaghiarizat. Ramura maghiarizată păstrează blazonul nobiliar și se înrudește în timp și cu alte familii nobiliare precum Szalanczi de Silvașu de Jos, Kendeffy de Râu de Mori, Nalaczy de Nălaț-Vad, Barcsay de Bârcea Mare și, nu în ultimul rând, cu familia Zeklensky din Arad, rudenie pe care o vom discuta mai târziu.

Blazonul nobiliar al Familiei Nopcsa

Primul titlu de Baron l-a primit Alexius Nopcsa în anul 1855, un an mai târziu primindu-l și Ladislau, iar în 1874 acesta se extinde asupra întregii familii, devenind ereditar. George Barițiu îl prezintă la un moment dat pe acest Alexius Nopcsa, născut în 1775, ca fiind „născut din părinți români curați”. Acesta a avansat în rang executiv cu ajutorul calităților sale, dar, deși în cercurile apropiate susținea cauza românilor, considera că nu era momentul potrivit pentru a susține mișcarea. În 1816, acesta a fost numit Prefect al Comitatului Hunedoara, iar până în 1821 ocupă funcția de Consilier Guvernamental și Cancelar al Curții pentru Transilvania. Zece ani mai târziu primește titlul de Cavaler al Ordinului Sf. Ștefan, iar în 1844 Marea Cruce a Ordinului Leopold, acest lucru ducând numirea sa ca Baron al Curții Imperiale, rang ce a fost ulterior extins asupra fratelui său și a urmașilor lui. Din păcate, fiul acestuia, numit și el Alexius, moare tânăr, neavând urmași.

Ladislau – Față Neagră – Nopcsa / 1794-1885

Cel de-al doilea nobil din familie, Ladislaus Nopcsa, s-a născut în 1794, la Fărcădinul de Jos și a fost una dintre cele mai controversate figuri ale timpului său. Românii îl numeau Vasile, iar maghiarii Laszlo, însă mai târziu avea să devină cunoscut ca Baronul Față Neagră. Începând cu anul 1833 a ocupat funcția de Comite Suprem al Hunedoarei, prezentându-și în 1848 demisia la Deva, în fața revoluționarilor unguri, datorită poziției sale anti-maghiare.

PARTEA A DOUA