generația hashtag și-a-nchis ochii.

sunt doi ani deja. plimbîndu-mă printre posturile tv, am văzut pe burtiera unei televiziuni de știri ceva de genul „incendiu devastator într-un club din bucurești. zeci de tineri morți”. am aflat în scurt timp că-i vorba despre colectiv și m-am blocat. aveam pe cineva într-un club cu „c”. s-a dovedit a fi, de fapt, control. dar liniște tot n-am avut.

două, trei zile mai tîrziu, dintr-un amărît de eveniment pe facebook, am reușit să scoatem în stradă aproape cinci sute de arădeni, să îi comemorăm pe cei – atunci 35 – plecați dintre noi. treptele teatrului au fost pline de lumînări, flori, mesaje și poze ale victimelor. eram în plin festival de teatru clasic, probabil cei de la teatru nu s-au bucurat să-și vadă treptele acoperite în ceară. nici noi. cîteva companii din oraș au depus coroane de flori, uta a depus o jerbă. administrația locală dădea petrecere în cartiere, călcînd pe doliul național.

noi ne-am văzut de treaba noastră. aproape 500 de oameni, în arad, laolaltă, fără să se dea ceva gratuit. am rămas surprins. mi-am văzut mai toți cunoscuții acolo. mi-aș fi dorit, însă, să nu fie cazul să ne întîlnim într-un astfel de context. au urmat zile de proteste împotriva sistemului care, înc-odată, își dovedea inutilitatea, nimicnicia, dînd declarații prin care se disculpa.

 

am avut parte de un an de apropiere de normalitate, de bun simț, cu ajutorul guvernului „mafiot”, „soroșist”, „manipulat” și „manipulant”, condus de dacian cioloș. au încercat să ne apropie de anul 2017, de țările vecine, măcar. mult prea puțin timp au avut, însă. am revenit la normalitatea românească, între timp. normalitatea aia în care guvernul ne pune capră și ne-o trage. dar nu ne deranjează că ne-o dă pe la spate, că din cînd în cînd ne-o mai dă și prin față. „e bine și-așa”. dureros de bine…

au urmat luni triste, în care numărul „morților din colectiv” a crescut și a tot crescut. nu era săptămînă liniștită, în care să nu vezi titlu de știre „bilanțul incendiului crește”. și-au făcut exclusivități, breaking news-uri și news alert-uri din cadavrele lor. cîțiva au murit din cauza incendiului. ceilalți au murit din cauza bacteriilor „obținute” din spitalele românești. din jegurile astea de spitale, despre care mizeria aia de bănicioiu, care a făcut din soarta răniților o mișcare de pr, spunînd că „ne descurcăm, nu avem nevoie de ajutor”.

și nimic nu s-a schimbat. barocamera de la floreasca încă nu funcționează, majoritatea spitalelor sunt în continuare invadate de insecte, rozătoare și mucegai, medicii sunt în continuare neputincioși. pe miniștri îi doare-n genunche, că se operează la turci.

la cluj, medicii cer ajutor pe facebook pentru a-i salva pe pacienți. la bucurești, doi neurochirurgi doriți în toată lumea și-au dat demisia, pentru că nu aveau nici măcar bani bani de pansamente.

 

nu trag nădejde că ceva se va mai schimba.

„the day we give in is the day we die”, cînta goodbye to gravity. ei bine, i think i just died.

—————————-
30 octombrie 2015, 22:30. 150 de secunde.
65 de decedați
cu vîrste între 15 și 47 de ani
în jur de 150 de răniți

—————————-
30 octombrie 2017.
*marius dunca (șeful anpc, primul demis după incendiu): a devenit ministrul tineretului și sportului.
*cristian popescu piedone (primarul sectorului 4): dudecat în libertate pentru abuz în serviciu.
*prof. dr. ioan lascar: trimis în judecată pentru abuz în serviciu, cu consecințe deosebit de grave (în cazul unității de arși de la „floreasca”)
*victor ponta: a cîștigat un nou mandat de deputat psd, funcție ocupată de 13 ani
*nicolae banicioiu: un nou mandat de deputat psd. al patrulea.
*patronii clubului, artificierii, funcționarii primăriei și ofițerii isu se află în libertate. dosarul #colectiv se judecă la tribunalul bucurești.

**după 2 ani, judecata în dosarul #colectiv nu a început.

Lasă un răspuns