La Arad, muzica se ascultă…doar acasă

foto: the deaf institute cafe bar&music hall, manchester, ukgbni

Singurele concerte pe care le primesc arădenii sunt cele organizate de primărie, prin Centrul Municipal de Cultură și de două–trei entități private care se avîntă pe acest drum plin de gropi. Unul ar fi festivalul ABC, celălalt…Festivara. Și, de multe ori, calitatea acestor concerte este una îndoielnică, fiind susținute de artiști de mîna a doua, care „prind” la publicul larg, aducători de voturi. Concerte care, de altfel, îi obișnuiesc pe arădeni (și) cu gratuitatea. Și, de cele mai multe ori, ce-i gratis, nu e neapărat de calitate.

foto@arq.ro

Dar de ce nu fac cluburile concerte de calitate? Fac, însă la ei problema este alta. Sunt puține cluburile din Arad în care poți susține un concert în condiții ok. Nu spun condiții bune, că alea nu cred că există în Arad – iertați-mi răutatea. Patronii de cluburi aleg să-i plătească pe artiști cu sume infime, rușinoase și se așteaptă să scoată o căruță de bani de pe spinarea lor, prin biletele vîndute. Realitatea, însă, îi lovește.

Aflu că la concertul trupei Red Not Chili Peppers de acum aproximativ o săptămînă, s-au vîndut trei bilete. Da, ați citit bine. Trei oameni au ales să plătească bilet pentru a-i vedea și auzi pe cei mai buni „imitatori” ai trupei Red Hot Chili Peppers. Problema, însă, nu e neapărat aceea că arădeanul s-a obișnuit să primească ceva gratuit, ci aceea că arădeanul nu prea știe ce se întîmplă în oraș. Unii află din greșeală de concerte, alții află la cîteva zile după ce a avut loc. Mulți dintre ei ar fi fost, probabil, dispuși să dea 15-20 de lei, poate chiar mai mult, pentru biletul de intrare.

Organizatorii concertelor, însă, consideră promovarea o povară financiară în plus și total inutilă. Cea mai toxică abordare. Multe dintre cluburile arădene nu sunt prezente nici măcar pe facebook, acolo unde promovarea dă cele mai bune rezultate în cazul evenimentelor de acest gen, dat fiind publicul căruia i se adresează. O sută de euro băgată în promovare pe facebook li se pare, cel mai probabil, ceva astronomic. De parcă ar promova trupa care cîntă, nu localul pe care îl dețin. Și, de cele mai multe ori, trupele sunt cele care sunt nevoite să facă treaba organizatorilor.

În plus, condițiile din cluburile respective sunt unele rușinoase. Toalete jegoase, baruri infecte, personal arogant. Nu oferă nimic, așteaptă totul. Dacă îți convine să stai în mizerie, mergi; dacă nu, asculți acasă.

foto@rockbook.hu

Și unde duc toate acestea? Am ajuns în punctul în care multe dintre trupele care au un nume în industria muzicală românească, ne ocolesc. În turnee naționale ce cuprind orașe precum Zalăul sau Suceava, „ratează” Aradul. Aleg să oprească la Oradea și la Timișoara, pentru că sunt conștineți că dacă vin la Arad, nu vînd mai mult de zece bilete. Pe lîngă asta, preferă să meargă în locuri în care sunt tratați de către patronii cluburilor ca niște artiști, nu ca niște produse comerciale.

 

Toate astea coroborate duc la ideea din titlu. Arădeanul ajunge să asculte muzică de calitate doar acasă. Și, atenție, nici acolo la volum ridicat, că ne bat funcționarii publici la uși, cu amenda administrativă pentru deranjarea vecinilor pensionari pregătită.

Rămînem, astfel, cu acele cîteva trupe locale răsuflate, care cîntă coveruri nereușite săptămînă de săptămînă. Nimin nou pe frontul de vest; Aradul prosperă, iar meritul este al arădenilor.

Lasă un răspuns