Monumente disparute de pe Bulevardul Aradean

Autori: Eugen Rogojan; Teodor Stoica
 

Bulevardul Revoluției, principala arteră de circulație a orașului, mai exact centrul urbei, a fost trasat în mai multe etape, prima fiind încheiată la jumătatea secolului XVIII. Atunci, principala stradă a orașului se întindea de la actuala piață Avram Iancu, până în locul unde astăzi se află Primăria. În anii ce au urmat, orașul a cunoscut o înfloritoare dezvoltare, fapt ce a făcut ca odată cu noile construcții ce apăreau în nordul orașului, să se lungească și strada principală, ajungând la 100 de ani de la prima etapă de trasare, până în zona Podgoria de astăzi. Dat fiind faptul că aceasta a fost (și continuă să fie) zona ultracentrală a orașului, aici au fost construite reședințele multor oameni înstăriți ai Aradului, dar și principalele obiective ale urbei. Acest lucru a făcut din Bulevard un adevărat sanctuar al patrimoniului construit. De-a lungul vremii, Bulevardul a purtat denumiri precum Andrassy-ter în perioada ocupației austriece, Bulevardul Regina Maria și Regele Ferdinand (pentru o perioadă, jumătate din arteră purta numele Regina Maria, iar cealaltă jumărate, Regele Ferdinand) în perioada interbelică, Bulevardul Republicii în perioada comunistă, ajungând la denumirea de Bulevardul Revoluției în perioada postdecembristă.

Spațiul dintre cele două sensuri de mers pe care le vedem astăzi, a fost decorat de-a lungul vremii de tot felul de monumente de artă plastică, unele păstrându-se și astăzi. Altele, însă, fie au fost înlăturate de diferitele regimuri de ocupație ale teritoriilor, fie au fost vandalizate sau chiar furate. Vom aduce în atenția dumneavostră, în rândurile ce urmează, povestea monumentelor care astăzi nu mai există, dar care la un moment dat împodobeau bulevardul arădean.

Bustul lui Csiky Gergely

Născut la Pâncota în anul 1842, la 8 decembrie, Csiky Gergely a fost unul din marii dramaturgi maghiari, acesta fiind influențat de operele lui Alexandre Dumas, Emile Augier și Victorien Sardou. În amintirea lui Gergely, astăzi, Teatrul Maghiar de Stat din Timișoara și liceul cu predare în limba maghiară din Arad îi poartă numele. Până ca aceste instituții să-i poarte numele, amintirea dramaturgului s-a păstrat vie în memoria arădenilor, încă din 1912, printr-un bust. Realizat din bronz, bustul a fost opera sculptorului Philipp Istvan, originar din orașul Vagbeszterce, situat astăzi în Slovacia. Opera de artă era amplasată în fața Bisericii Lutherane (Biserica Roșie), într-un scuar creat între sensurile de mers. Monumentul a fost demontat la data de 25 octombrie 1934, de atunci fiindu-i pierdută orice urmă.

Bustul lui Fabian Gabor

În același scuar situat în fața Bisericii Evanghelice a fost amplasat în anul 1912 bustul lui Fabian Gabor, scriitor arădean de expresie maghiară, traducător de literatură clasică și de istorie care s-a remarcat prin creațiille sale literare, dar mai alesa prin valoroasele-i traduceri din Cicero și Lucretius. Bustul a fost realizat de același Philipp Istvan, în bronz. La data de 4 septembrie 1934 statuia a fost dărâmată de niște persoane rămase neidentificate, urma bustului pierzându-se în negura vremurilor. Un bust al lui Fabian Gabor, realizat în anul 2008, a fost amplasat în fața Bisericii Reformate de pe strada Eminescu, lăcaș ctitorit de acesta.

Grupul monumental Kossuth

Fostul revoluționar maghiar și guvernator de facto al Ungariei în timpul Revoluției de la 1848, Lajos Kossuth, născut la Monok, Ungaria, în anul 1802, a avut închinat un monument pe Bulevardul Arădean. Acest monument din bronz a fost realizat de către maghiarii Ede Margo și Szigfried Pongracz, fiind dezvelit în anul 1909. Grupul monumental, amplasat între Palatul Cenad și Palatul Băncii Naționale, a fost înlăturat în anul 1923, la ordinul Guvernului Brătianu. Considerat dispărut, mulți arădeni care au avut ocazia de-a lungul vremii să treacă prin depozitele Unității Militare din Cetatea Aradului, au susținul că au văzut acolo fie ansamblul întreg, fie bucăți din acesta. Într-adevăr, este cunoscut faptul că bucăți din monument au fost păstrate împreună cu Monumentul celor 13 Generali, opera lui Gyorgy Zala. Singura statuie a lui Kossuth din România de astăzi, care a rămas în același loc după anul 1920, este cea din Salonta, sculptură semnată de Toth Andras.

Bustul Reginei Elisabeta

Elisabeta de Wittelsbach, cunoscută drept Sissi, face parte din linia de Pfalz-Birkenfeld-Gelnhausen a familiei Wittelsbach, fiind fiica Regelui Maximilian I al Bavariei. Aceasta, pe 10 septembrie 1898, aflându-se în trecere prin Geneva, a fost înjunghiată cu o pilă triunghiulară, de către anarhitul italian Luigi Lucheni. În semn de omagiu adus Reginei Austriei, arădenii au plantat atunci sute de copaci în întreg orașul. Patru ani mai târziu, Reginei Elisabeta i-a fost ridicat un bust la Arad. Inaugurat la 17 septembrie 1902, bustul a fost realizat în marmură galbenă de către Zala Gyorgy, unul din marii sculptori ai poporului maghiar. Bustul a fost amplasat în fostul Parc al Prefecturii, adică acolo unde astăzi se înalță hotelul Continental.

În 1926, frumosul bust a fost transportat la Mako, acolo stând într-o magazie până în anul 1991, atunci când, la data de 31 octombrie, acesta a fost amplast în Parcul Muzeului Jozsef Attila, în prezența lui Otto von Habsburg, ultimul prinț moștenitor al Austro-Ungariei, ce la vremea respectivă avea respectabila vârstă de 87 de ani. Cu înălținea de 110 cm, statuia este considerată una din cele mai reușite sculpturi ale Reginei Sisi.

Obeliscul Ostaşilor Sovietici

Amplasat în piaţa Podgoria, mai exact acolo unde azi se află Catedrala Ortodoxă, monumentul a fost închinat memoriei eroilor din Corpul Rus de Armată 57, care, împreună cu Detaşamentul de la Păuliş, au eliberat zona Aradului de sub ocupaţia trupelor maghiare şi germane.

Obeliscul, realizat din beton şi ornat cu elemente simbolistice lucrate în bronz, a fost dezvelit în anul 1945. Cu ocazia încercărilor repetate de sistematizare a acestei zone deosebit de aglomerată din punct de vedere al traficului, monumentul a fost mutat în repetate rânduri spre interiorul parcului, tot mai aproape de palatul CFR, fiind demontat definitiv în anul 1985.


Bibliografie

TRUŢĂ, Horia; DEMŞEA, Dan, Monumente de for public, însemne memoriale, construcţii decorative şi parcuri din judeţul Arad, Editura Nigredo – Arad, 2007