Muzeul Cofetăriei, Arad – un muzeu unic în ţară

header.muzcof

 
 

„Există multe valori, dar prea puţine sunt urcate pe soclul meritat” -Vasile Ghica


Cofetăria arădeană are o istorie bogată, lucru de prea puţini ştiut. Asta arată că Aradul a excelat în toate domeniile. „Vechea breaslă” arădeană interbelică a cofetarilor număra în jur de 17 maeştri cofetari, printre care Konizdofler, Drifi, Suciu, Malka, Klementz, Râmniceanu, Orban şa.

Întâlnire de 10 ani, 1927-37, sediul muncitorilor cofetari din Arad, Suciu, Orban cu soţia, Malka, Klemens cu soţia, Wild, Butuc, Schmidt șa.

Mă întreb câţi dintre voi ştiu că la Arad se găseşte singurul muzeu al cofetăriei din întreaga ţară. Eu unul am aflat de curând şi am fost uimit la auzul acestei veşti, iar când am aflat că a fost inaugurat tocmai în anul 2006, m-am întrebat unde a stat ştirea asta până acum. Am primit şi răspunsul – în Sânicolau. Mai exact, pe strada Nicolaus Lenau, la nr. 3, în casa cofetarului arădean Ioan Gui (n.1939). Muzeul este aşezat în două încăperi din locuinţa domnului Gui, iar exponatele au fost adunate de către acesta în mai bine de 30 de ani, câteva dintre utilajele tehnice fiind recuperate de la depozite de fier vechi.


De îndată ce Domnul Gui, o figură caldă şi primitoare, ne pofteşte în interiorul primei camere a muzeului, privirea ni se îndreaptă spre o masă de servit, din perioada 1900, acoperită cu marmură verde, după care atenţia ne-o atrage o vitrină plină cu forme pentru ciocolată, pentru chec, pentru dulciuri din zahăr ars. Pe cei tineri îi cuprinde o poftă arzătoare de dulciuri, în timp ce pe cei care au trăit vremurile în care acele forme treceau prin mâinile cofetarilor, îi apucă o uşoară melancolie şi un dor de acele vremuri ale produselor naturale, curate, sănătoase, fără înlocuitori, prafuri, materiale sintetice.. într-un termen ceva mai actual – bio.

Vitrină cu diferite forme pentru ciocolată
Maşină de măcinat mac

Lângă această vitrină plină cu nostalgii, privirea ne e răpită de o maşină de măcinat mac, de dimensiuni destul de mari. Maşina datează din perioada anilor ’20, pentru a funcţiona folosind forţă umană. Provenienţa acestei maşini de măcinat mac este atelierul de cofetărie al lui Francisc Wild, situat pe bulevardul Regele Ferdinand, numărul 9. În partea stângă a maşinii de măcinat mac, în faţa intrării în cea de-a doua încăpere a muzeului, zărim un malaxor, datând din anii ’30, malaxor ce funcţiona antrenat de o curea legată la un motor electric.

În a doua încăpere, primul exponat pe care îl putem observa este o maşină de făcut îngheţată, acţionată manual. La acea vreme, gheaţa pentru îngheţată era adusă iarna din râu, pusă în pivniţele atelierelor de cofetărie, pe paie, iar primăvara se scotea pentru a se face îngheţata. Asta până când în Arad s-a înfiinţat fabrica de gheaţă  „Flora”, în anii ’50 , atunci aceasta începând să aprovizioneze oraşul cu gheaţa necesară. Tot din seria maşinilor manuale, vedem şi maşina de făcut dropsuri, iar alături, diferite braţe cu modele diverse pentru bomboanele mici. Aceste bomboane erau făcute din caramel, care se fierbea la 145 grade, se turna pe o masa special creată, iar după ce se răcea puţin, acesta era adunat, tăiat la dimensiunile potrivite şi era trecut prin această maşină. Un alt tip de bomboane sunt bomboanele fondante, care odinioară se puneau pe bradul de crăciun. Se fierbea fondant, se punea făină de orez (sau amidon), se presa, se modela, iar apoi se turna într-o tavă şi i se dădeau diferite esenţe, arome şi forme. În muzeu putem vedea peste 60 de modele de bomboane fondante.

Maşină de făcut dropsuri
Valţ fabricat în Dresda

Generaţia următoare de maşini – când apăruse curentul electric. Dat fiind faptul că un motor electric era foarte scump, unul singur alimenta mai multe maşinării, la fel ca în alte domenii. Observăm o maşină de făcut zahăr farin: valţul. O maşinărie foarte performantă la acea vreme, dotarea tehnică a cofetăriei arădene ridicându-se la nivelul european. Această maşinărie ajuta la crearea de foi laminate de ciocolată sau marţipan şi a fost fabricată la Dresda, firma fabricantă având filiale la New York şi Paris.

Pereţii cofetăriei sunt împânziţi cu imagini din vremurile de glorie a vieţii cofetarilor şi cofetăriilor din Arad. Printre aceste imagini găsim şi imagini cu cea mai veche cofetărie din Arad, întâlniri ale maeştrilor cofetari, expoziţii de artă culinară şi multe altele. Privirea ni se opreşte la o altă vitrină plină cu negative pentru ciocolată, diferite subiecte, sărbători religioase cum ar fi paştele, crăciunul, anul nou ş.a. Aceste modele pentru ciocolată erau fabricate la Dresda, dintr-un metal special, de care ciocolata lichidă nu se lipeşte. În vitrina alăturată găsim negative pentru marţipan în formă de porumb, ouă de paşte, piersici etc. În muzeu vedem şi un cântar folosit în cofetăriile Arădene, fabricat la Arad de către firma Garai.

Maşinărie de separat untul de frişcă

Pe o masă de lucru vedem câteva maşini de măcinat diferite materiale, fabricate în Ungaria, Germania sau Austria. Tot pe masa de lucru pe care acum 50 de ani se întindea aluatul în una din cofetăriile Arădene, găsim împărţitoare pentru aluat, perii de adunat făina, maşini de pasat fructele, o maşină de bătut frişca şi de separat untul de frişcă. Un lucru interesant în muzeu sunt două cutii de prezentare, care erau folosite la prezentări, atunci când o cofetărie mai mare era invitată la o expoziţie culinară, aceasta, pentru a nu îşi întrerupe producţia, trimiteau un „voiajor” cu mostre de produse proprii spre a fi prezentate.

Producţia şi munca fizică fiind mare, în Germania apăruseră maşini ce băteau separat albuşuri şi gălbenuşuri în anii ’20. Un patron de cofetărie din Arad, văzând o astfel de maşinărie într-o revistă germană, i-a arătat unui inginer de la fabrica de Vagoane ce vrea să facă, iar acesta i-a construit una în fabrica Astra din Arad. Maşina funcţiona pe curent electric şi avea o producţie de 3-4 mii de ouă pe zi.

Maşină de bătut albuşuri şi gălbenuşuri separat, fabricată la ASTRA

Unul din cofetarii Arădeni s-a stabilit în perioada războiului, în Canada, acolo unde, împreună cu alţi cofetari şi-a deschis o cofetărie. Acesta îi trimite constant imagini şi informaţii din domeniul cofetăriei domnului Gui, acest meşter fiind o dovadă a  talentului meşterilor arădeni.

Aşa cum fiecare maestru cofetar îşi avea caietul cu reţete proprii, unul dintre aceştia, Emil Frederic, a publicat în anul 1920 o carte cu reţete de prăjituri pe care le prepara în cofetăria lui. Această carte este prima carte de acest gen publicată în limba română. Cartea, împreună cu alte reviste de specialitate, le găsim în colecţia domnului Gui. O altă frumoasă carte este una germană, editată în anul 1904 şi cumpărată în anul 1914 de către un cofetar din Lipova, care mai târziu şi-a deschis o cofetărie în Arad, pe strada Mărăşeşti.

Domnul Gui ne-a declarat că lucrează la o carte având ca subiect „Arta în Cofetărie”, lucrare începută în 1978 și reîncepută anul 2011.

În încheiere vin cu două îndemnuri – primul, pentru Arădenii de pretutindeni: treceţi pe la domnul Gui!  Cel de-al doilea, edililor: vă îndemn să deschideți ochii şi să realizați valoarea acestui muzeu unic în ţară şi să facă tot posibilul pentru a fi mutat într-o zonă centrală a oraşului, pentru a fi accesibilă atât locuitorilor Aradului, cât şi turiştilor ce trec prin oraş. În contextul în care oraşul Arad aspiră la o candidatură la măreţul titlu de Capitală Culturală Europeană în anul 2021, astfel de lucruri rare – în acest caz, unic chiar – sunt un punct forte, de aceea acest muzeu nu trebuie ignorat şi nu trebuie lăsat acolo unde este, ci trebuie adus în atenţia arădenilor.

One Reply to “Muzeul Cofetăriei, Arad – un muzeu unic în ţară”

  1. […] Articolul poate fi citit la noua adresă – Blogaradean.ro […]

Nu se adaugă comentarii.