Palatul Cultural. bucățele de istorie

1898 Autoritățile municipale și Asociația Kölcsey au luat decizia construirii Palatului Cultural în 1898, cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la evenimentele din 1848. Încă din 1897, arhitectul Szantay realizase niște planuri pentru Palatul Culturii, fapt notat în raportul pe 1897 al asociației. Inițial, palatul era plănuit a fi construi „în apropierea liceului, în locul folosit ca patinoar” (Arad, 21 iunie 1898).

Decizia a fost luată după ce Muzeul Județean Arad, înființat cu un an mai devreme de către asociația menționată mai sus, își îmbogățise considerabil patrimoniul, primind donații individuale și de la organizații – printre acestea numărîndu-se și Muzeul Național Maghiar. S-au strîns bani pentru palat prin tot felul de metode: de la cărți vîndute sau bilete la o tombolă în care puteai cîștiga mobilă, pînă la donații din partea companiilor, asociațiilor sau a persoanelor fizice.


1901 Subcomisia de construcții însărcinată cu edificarea Palatului Cultural şi-a ţinut prima şedinţă la 28 februarie 1901. Aceasta a stabilit că edificiul proiectat va trebui să găzduiască mausoleul generalilor martiri de la Arad (idee la care s-a renunțat ulterior), muzeul relicvelor războiului pentru libertate, biblioteca şi sala de lectură orăşenească, muzeul orăşenesc şi judeţean de istorie, arheologie şi etnografie, colecţia de arte plastice, precum şi o sală de conferinţe şi de expoziţie. Cheltuielile necesare au fost apreciate la suma de 240.000-250.000 coroane.

Tot atunci se ia decizia organizării unui concurs de proiecte pentru palat, fiind puse în joc 1.500 coroane. 27 de proiecte au sosit la concursul pentru palat, însă Asociația Inginerilor și Arhitecților din Budapesta a imputat faptul că participanții nu puteau depăși limita de 250.000 coroane, motiv pentru care nimeni nu a cîștigat primul loc. Pe locul doi s-au clasat orădenii Vago Jozsef și Laszlo. Asociația a cumpărat și lucrările înscrise în concurs de arădeanul Emil Tabakovits, budapestanul Leitersdorfer (Lajta) Béla, timișoreanul Szekely Marcell și arădeanul Lajos Szantay. În final, acesta din urmă a fost ales să facă proiectul, folosind „cele mai bune cinci proiecte de lucrări, extrăgînd din fiecare ce e mai bun şi mai util, să elaboreze un nou plan al Palatului Culturii ce se va construi în viitor” (Anuarul 1914-1915 al Asociației Kölcsey)

1909 Szantay face ultimele modificări la proiectul palatului, abia atunci decizîndu-se clar locul în care acesta va fi amplasat. Hotărîrea de a începe construcția Palatului Cultural a fost luată de consiliul orașului la 9 decembrie 1909.


Palatul Cultural: realizarea arhitectonică în stil a celor patru fronturi proeminente, fațada spatelui lungă de 104 metri, proiectele părților reprezentative interioare, cu toate obiectele și mobilierul. Proiectele parcului din fața Palatului Cultural și cele de sistematizare a aleii de pe malul Mureșului, precum și cele ale treptelor spre mal și cele ale soclurilor statuilor lui A. D. Xenopol și G. Coșbuc. Am întocmit toate desenele de detaliu și am supravegheat lucrările de construcție, Ludovic Szantay, 29 iulie 1957.


1910 La paginile 27 și 28 din Almanahul 1914-1915 al Asociației Kölcsey din Arad, se menționează că „după aprobarea din 26 aprilie 1910 a ministrului de interne s-au anunțat licitațiile publice pentru lucrările de execuție”. De asemenea, „încă din 10 septembrie 1910 Consiliul Municipal a contractat, pe baza rezultatelor licitației, lucrările cu următorii antreprenori: pietrărie – Mairovitz Emil; tâmplărie – Kenderesi Laszlo; acoperișul metalic – Fabrica Weitzer; lăcătușerie – Stoll Bela; geamgiu – Urban Endre; apă-canal – Kohn Jozsef; învelitoare – Mittner Jozsef, încălzire centrală – Fabrica Benoid și, ulterior, Rohonczi Hugo; terasamente, zidărie și montaj – Kotsis Lajos; tinichigerie – Husserl Mano”. Sculptor al figurilor a fost Geza Rubletzcki, cunoscut artist plastic arădean. Construcția Palatului a început în 1911, iar de conducerea și supravegherea lucrărilor s-a ocupat însuși arhitectul Szantay.


În anuarul asociației din 1910, se exprima dorința – și speranța – ca palatul să fie finalizat în 1912, urmînd ca în toamna lui 1913 să fie deschis publicului. La 29 februarie 1912, deja erau începute lucrările la interior, fiind nevoie doar de un plan nou al sistemului de încălzire centrală. În scurt timp, s-a trecut la dotarea interiorului. Domán Sándor a furnizat palatului covoare şi perdele, fraţii Fleischer cuiere confecţionate din fier, Fabricile de Mobilă din Lemn Curbat Maghiare Unite Mundus fotoliile şi scaunele.


1913 Construcția Palatului Cultural a fost finalizată, iar la 25 ianuarie 1913, patrimoniul Muzeului de Relicve este mutat în noua clădire. La 27 februarie se încheie și amenajarea bibliotecii, în august fiind finalizată toată lucrarea. În 25 și 26 octombrie au avut loc două evenimente ce au prilejuit deschiderea festivă a Palatului, la acestea participînd peste o mie de invitați. Un an mai târziu, în 1914, se înființează și Muzeul de Arte Frumoase Arădean, ce funcționa în aceeași clădire. În luna decembrie a aceluiași an, Palatul Cultural se închide, din cauza războiului, nefiind foarte mult închis, însă.

1976 Până în 1976, la Palatul Cultural găseam Filarmonica de Stat (înființată în 1948 ca urmaș al Societății Filarmonice Arad), Muzeul de Istorie, Muzeul de Artă și Biblioteca Județeană. În acel an au avut loc lucrări de reamenajare, Muzeul de Artă și Biblioteca fiind mutate pe strada Gheorghe Popa de Teiuș. Tot în acel an s-au efectuat și ample modificări la Sala de Spectacole a Filarmonicii – pereții și scena au avut parte de un tratament acustic, mobilierul, lambriurile, placajele scării principale, soclurile, finisajele și multe altele suferind atunci modificări.

1996 Între 1996 și 1998 s-au efectuat reparații la învelitoarea și șarpanta de lemn a turnului principal și a turnulețului de legătură cu aripa stângă a clădirii. Doi ani mai târziu, în 2000, au început alte lucrări de reparație la aripile laterale ale Palatului. Între 2010 și 2013 s-a consolidat și reabilitat structura metalică a acoperișului de peste sala de concerte și a scheletului de lemn al turnului principal, cu învelitorile aferente.

2013 Ulterior, partea de clădire în care își desfășoară activitatea Filarmonica de Stat Arad, instituție finanțată de Primăria Municipiului, a intrat într-un amplu proces de restaurare. Șarpanta, învelitorile, fațada și interioarele au fost refăcute, urmând ca în nu foarte lung timp Orchestra Simfonică se se întoarcă acasă. De curând, și Consiliul Județean Arad – finanțatorul Complexului Muzeal, ce deține cealaltă parte a Palatului – a început demersurile pentru reabilitarea părții de clădire ce-i aparține.

 

 

Cu o lățime de 45 de metri, o lungime de 73 și o înălțime de aproape 40 de metri, Palatul Cultural este, alături de Palatul Administrativ și Teatrul Clasic, una dintre cele mai reprezentative clădiri din municipiu. Clădirea are regim de construcție Subsol+Parter+un etaj. La subsol, grosimea pereților ajunge pînă la 190 de centimetri, la parter de pînă la 85, la etaj la maximum 70, iar în pod, pereții ajung să măsoare și 160 de centimetri grosime, cel mai subțire avînd 40 de centimetri.

 

Lajos (Ludovic) Szantay20 februarie 1872 – 8 martie 1961 | Școlit la Arad, Budapesta și Zürich, a proiectat un număr impresionant de edificii din municipiul Arad, mare pate a acestora fiind astăzi monumente istorice. Excelent violonist, arhitectul a fost cel care a dat startul curentului Secession în Arad. În 1961 moare în orașul natal, în sărăcie, fiind victima dramei comune elitelor naționale, impusă de regimul comunist. 

Chiar dacă nu ar fi realizat nimic altceva în afară de Palatul Cultural, numele lui ar fi figurat în istoria orașului” – Almanachja, Arad, 1914