Tyncocs Civitas, Civitas Thökölianum – Candva, cartiere aradene

Apăreau în anul 1707 pe harta Aradului, două cartiere diferite: Tyncocs Civitas şi Civitas Thökölianum. Putem presupune că primul dintre acestea, Tyncocs Civitas, a fost locul în care vizirul Mehmet Küprüli a colonizat în anul 1661, 400 de familii de provenienţă otomană. Pe hartă îl localizăm între străzile Unirii şi Gheorghe Lazăr, punctual principal fiind locul vechii biserici ortodoxe Sf. Ioan Botezătorul. Cartierul fără un nume propriu-zis era mărginit la sud de canalul Mureşel, aflându-se în afara zonei de siguranţă a cetăţii turceşti. Canalul înconjura cetatea otomană la nord şi vest, la sud şi estul acesteia aflându-se Mureşul. După ce această cetate a devenit mai mult sau mai puţin o ruină, pe locul ei s-a ridicat prima cetate imperială austriacă. Cartierul populat de meşteşugarii colonizaţi în 1661, se afla la o mare distanţă de cetate, pe direcţia nord. Ulterior, pe hărţi, carterul a apărut sub denumirea de Ticoveć, denumirea ducându-ne la românescul „Târgoveţ”. Tot pe hărţile pe care a apărut această nouă denumire, observăm o mare dezvoltare a cartierului, ajungând alocuri chiar peste linia Mureşului mort, asta după demolarea vechii cetăţi. Putem spune că acesta a fost şi un mic centru economic al oraşului ce se dezvolta, asta deoarece aici au fost sediile multor antrepozite, abatoare şi locul de desfăşurare a multor pieţe de mărfuri, rămânând aşa până în secolul XIX.

După retragerea stăpânirii otomane, cartierul a cunoscut o dezvoltare semnificativă, datorită venirii aici a populaţiei maghiare, evreieşti şi germane. Cel mai însemnat element au fost însă rascienii, populaţie de origini aromâne, sârbe şi romane. Aceştia din urmă au dat cartierului pe hărţile ce s-au făcut ulterior, numele de Raizen-Stadt, imediat după demolarea cetăţii austriece şi mutarea acesteia pe malul bănăţean al Mureşului, începând cu 1763.

ortelius1598Ortelius, 1598 – una dintre primele hărţi care îi aduce pe rascieni, undeva în sudul Banatului, la nord de Belgrad şi de Dunăre

Legat de celălalt cartier, Civitas Thökölianum, observăm pe aceeaşi hartă de asediu din 1707, că acest cuprindea aşezarea care mai târziu a fost numită Sarkad sau (după 1752) Ungheţ, aşezare militaro-civilă aflată la vest de cetatea turcească. Iniţial, pe acest teritoriu se aflaseră doar casele apropiaţilor porţii Oradei şi mocirle cu stuf ce se aflau în jurul primei cetăţi austriece. Aceste terenuri parasite, rămase de pe vremea cetăţii otomane, au fost asanate în primul deceniul al secolului XVIII. Canalul care mărginea la nord cetatea, a fost curăţat, primind ulterior denumirea de Canalul Tököly. Exista aici un nucleu urban ce era locuit de burghezie şi de familiile de grăniceri, mare parte a acestora fiind sârbi. Civitas-ul rascian, născut după ce Civitas-ul Thökölianum s-a extins, nu a fost primul din punct de vedere cronologic, acesta şi Civitas-ul german luând fiinţă aproximativ în acelaşi timp. Cel rascian continua să fie numit chiar până prin 1965 Raţ Fârtai în română – Racs Fertaly în maghiară, denumiri provenite de la sintagma german Ratz Vertali, care însemna Sfertul Rascian.

În anul 1752, personalul civil şi militar grăniceres a emigrat pe teritoriul pe care astăzi găsim Ucraina, acest fapt a dus la micşorarea în partea nordică a cartierului Thökölian. Ca urmare a micşorării cartierului sârbesc, cartierul german s-a dezvoltat până la actuala stradă Dornei, care atunci purta – justificat – denumirea de strada Hotarului, despărţind Civitas Germanica de Civitas Rasciana.

Bibliografie

Márki Sándor, Arad vármegye és Arad szabad királyi város története, vol. I şi II, 1892 şi 1895, Arad.

Doru Sinaci, Emil Arbonie, Administraţia românească arădeană, vol. I, 2010, Arad.