StrArad. Îi ce trăbă!

Pentru că îi ce trăbă, am notat câteva idei despre recent încheiatul festival stradal numit StrArad, ce s-a desfășurat între 21 și 23 iulie 2017, în Parcul Mihai Eminescu din Arad. Un fel de feed-back pentru cele trei zile de zen.


Au fost trei zile de jazz de clasă înaltă, cu VárBeQ, Vizi Imre, Tim Ries, Balázs Elemér Group, Vibe și, cei mai faini dintre toți, Sound Wizards. Trei zile de chill în parcul din spatele primăriei, trei zile de jocuri și activități în aer liber, de băut cafea dimineața, bere după-masa și vin seara, la umbra copacilor salvați acum câțiva ani de arădeni. Și, oricât de Tim Ries ar fi Tim Ries, mie mi s-a părut mult mai faină ultima seară, cu băieții awesome de la Vibe și cu stimabilii de la Sound Wizards, care-s cool fără să știe că-s cool!

Lucruri faine – jenga gigant, unde mi-am „pierdut” ore bune în cele trei zile, tiroliană la care a fost mereu aglomerație, yoga dimineața, escape room seara, tot ce-ai vrut. O selecție a line-up-ului cum nu a mai văzut Aradul de mult, la un eveniment organizat din banii Primăriei. Cu, așa cum spuneam, jazz de înaltă calitate, cum orășelului ăsta i-a lipsit. Cu niște virtuozi școliți pe la cele mai vestite instituții din domeniu, dar și cu virtuozi ai instrumentelor școliți de viață, cum sunt cei de la Sound Wizards. Taraful ăsta țigănesc din Ungaria, care cântă un jazz ce trage după el folclorul, a dat viață parcului. Mă rog, tot festivalul a dat viață parcului, dar cei cinci țigani faini au întrecut totul.

Ce-a lipsit au fost trupele cu vocaliști. În afară de Vizi Imre, toate trupele care-au urcat pe scena faină din Eminescu au cântat doar instrumental. Nu mi se pare că publicul din Arad e pregătit pentru trei zile de concerte instrumentale. A fost doar zgomot de fundal pentru unii dintre cei prezenți. Ar fi mers, de asemenea, o altă amenajare a food court-ului și ca amplasament, și ca aspect. Really, dragă primărie, toți ne-am săturat de gheretele alea comuniste :). Nu cu părere de rău o zic, dar mai aruncă un ochi prin alte orașe, să vezi ce și cum. În orice caz, sunt sigur că ediția viitoare va fi peste cea de anul ăsta!

Ce-ar fi adus un plus ar fi fost parcul, dacă ar fi fost amenajat și întreținut. Aleile alea distruse (una singură – care face legătura între Milea și minunata pasarelă e asfaltată bine), iarba – care e mai degrabă fân, mizeria din parc, toate au adus un minus festivalului. Și nu mi se pare că e vina organizatorilor – deși s-ar fi putut pune mai mult accent pe curățenie înaintea începerii festivalului – ci a primăriei care, după ce a eșuat în a distruge parcul acum câțiva ani, l-a lăsat să se autodistrugă, uitând să investească în întreținere sau modernizare.

De apreciat faptul că toaletele ecologice, destul de multe, au fost curate, iar în coșurile de gunoi din întregul parc s-au pus saci de gunoi, iar echipa de voluntari a festivalului s-a îngrijit mereu să fie golite la timp. Cel puțin din ce-am observat eu, care-am stat de dimineața până seara prin parc. Ca un parazit, gen. Ah, ce-ar mai fi bine venit la ediția de anul viitor (sper să nu fie fraieri să anuleze și asta…) sunt mai multe jenga gigant. Nu de alta, dar se supărau copiii pe noi când îi întrebam dacă mai joacă 🙂 Please.

PS. Ăia de la Bio Sweets fac niște bolognese tare bune. Și să-ncercați și Terapia la halbă, de la Joy’s. Și na, clar, kafa de la Soft Coffee, că altfel îi bai! Felicitări echipei StrArad (Combinatul Urban de Cultură+Centrul Municipal de Cultură Arad) pentru toată povestea asta diferită, care a arătat înc-o dată că Aradul poate fi la alt nivel și că evenimentele de genul StrArad sunt cele ce lipsesc, că StrArad îi ce trăbă! Le mulțumesc.

Încă ceva. Dacă la anu’ se ține StrArad, da’ se ține fără țiganii ăia faini de la Sound Wizards, nu-i ce trăbă. aveți mai jos și două galerii foto, ca să vă dați seama cam ce și cum a fost în parc (Click pe colaje pentru a deschide galeriile).

By day…

The concerts…

 

Lasă un răspuns