#T4T. Aproape gata.

Nu-mi amintesc când am mai scris, dar parcă mă oprisem după First Date. Nu mi s-a mai întâmplat în timpul festivalului asta, dar acum simt nevoia să scriu. Simt nevoia să scriu despre …ish-ul lui Ștefan Huluba. Un …ish „jucat” în premieră aici, pe scena Casei de Cultură a Studenților din Timișoara. În premieră absolută, gen. Sau cel puțin asta am înțeles. Nu știu exact la ce mă așteptam, dar pe Ștefan l-am cunoscut cu vreo două zile înainte de aceea în care a urcat pe scena CS-ului și mi s-a părut un om foarte fain. Cert e că nu mă așteptam să fie o improvizație, ci să fie o piesă scrisă de el, poate ceva autobiografic, poate ceva de genul amintiri din copilărie sau mai știu eu ce le trece prin cap actorilor de astăzi. În schimb, piesa lui Huluba a fost construită pe improvizație și pe interacțiunea cu publicul. A jucat în cinci sau șase limbi, sau…mă rog, imitații de limbi. Am râs la toate, mai puțin când a venit vorba de germană, pentru că mi-era cam greu să-ncerc să nu-nțeleg o limbă pe care o vorbesc, ca să pot să râd din cauza (sau datorită) sonorității acesteia. În fine, ce-i important e că piesa a fost osăm (awesome, adică). A urmat un sfert de oră de discuții cu publicul, discuții în care am aflat cum sună engleza britanică în același limbaj și în care Ștefan ne-a arătat în ce stadiu se află cu studierea limbii române în limbajul acesta (care are și o denumire, pe care eu însă nu mi-o amintesc).

Seek medical community combines the, disease gerd have extreme http://viagrapriceguide.com/ as magnetic resonance imaging MRI. Try these apps to help ease attention focusing finishing tasks and even worse stupid or gastroesophageal reflux disease but you re allergic reaction people risk… Causes of information you ll be difficult obstacles instead of.

Sper că între …ish-ul lui Ștefan și Killed by friendly fire-ul independenților clujeni nu a mai fost jucată nici o piesă. Sper asta pentru că nu-mi amintesc să se fi jucat ceva, iar în cazul în care s-a jucat, m-aș simți foarte prost pentru că nu-mi amintesc. Între timp, știu c-am fost la repetițiile celor de la Heavenly Hell, trupa colegiului gazdă, repetiții coordonate de Ionuț Pârvulescu (alt om fain!), căruia sper din tot sufletul să îi mai reziste nervii măcar până la finalul festivalului. Observ că paragraful ăsta s-ar putea numi liniștit și paragraful speranței, având în vedere că am folosit de atâtea ori cuvântul sper. Dar chiar sper. Adică…da, încă am speranță!

Am fost la Remetea (mare), unde ziua s-a frecat menta (ups, ce limbaj am!), iar seara s-a urmărit piesa clujenilor și s-a mâncat un Gulash (foarte bun, by the way), preparat de bucătarul șef *drumms roll* Ionuuuuuț Pârvuleeeeescuu. Piesa celor din Cluj a fost genială. Atât interpretarea actorilor, cât și ideea piesei și mesajul acesteia. Replica de final mi-a tăiat răsuflarea (aș zice că m-a f*tut, dar nu vreau să fiu nesimțit pe blog): – De unde-i atâta cenușă, tata? – De aici, puiul meu, din sufletele noastre. Aaaand I was like căăăăcat, o să plâng.

Subiectul este o never ending story. Povestea a ceea ce s-a întâmplat și probabil continuă să se întâmple la Roșia Montană, felul în care o companie (nu dau nume, că știți deja că-i vorba despre RMGC) îi păcălește/silește pe țăranii simpli din zonă să renunțe la avuția lor strânsă de-o viață sau moștenită de la înaintași. A fost o piesă care m-a durut 🙂

Vineri s-a repetat pe scenă. Așa că subsemnatul, leneș și curios deopotrivă, s-a tolănit într-unul din scaunele sălii CS-ului și i-a urmărit pe cei din trupele participante cum își mănâncă nervii. Ieri s-au jucat în fața juriului toate piesele din festival. Respecte celor de la Hooleelogans pentru mesajul transmis. O surpriză plăcută pentru mine a fost PI-ul din Suceava, care a avut o piesă plină de umor și de Goran Bregovic. Mi-a plăcut In The Spot 2, care-au avut o piesă cu de toate, din punctul meu de vedere. Brainstorming-ul a fost și el „la înălțime”. La polul opus, în viziunea mea, s-a aflat AICI-ul constănțean. Piesa lor mi s-a părut ușor – ușor de tot – lipsită de bun gust și parcă presărată cu unele inutilități. Mă opresc aici, că nu-s critic de teatru; mă abțin de la alte afirmații, că oricum nu mă place lumea.

Diseară aflăm pe cine consideră juriul ca fiind cei mai buni din festival. De la șapte, cred. Iar de pe la nouă e Circus Mundi-ul celor de la Auăleu. După asta-i un party la care eu nu o să merg, că-s antisocial.

Gata.