#T4T. Teatru, frate!

Am fost tras de urechi că n-am scris destul despre teatru în postarea precedentă despre fest. Așa că mi-am luat acum o pauză de la altele, m-am retras în Casa Studenților să fur net (unde-am găsit un om fain, care-i directorul de sunet de-aici și m-a primit la el în birou, c-aveam nevoie de priză) și m-am pus pe scris. Da, am fost tras de urechi că n-am scris despre teatru, dar, să fiu mega sincer cu voi, încă n-am observat pe nimeni între participanții la fest care să fi venit pentru teatru, nu pentru altceva. Și chestia asta mă cam dezamăgește.

FERMA ANIMALELOR

Despre asta cred că am mai spus și în articolul precedent, dar nu îndeajuns de mult. Cum spuneam (cred) și atunci, am ajuns la Casa de Cultură a Studenților după o jumătate de oră de înotat prin Timișoara, că ploua ca-n ziua în care a salvat Noe animăluțele. Din deschiderea festului n-am mai prins mare lucru și poate că mi-a părut rău, dar în schimb am prins Ferma Animalelor, jucată de cei de la Auăleu. O Fermă a Animalelor puțin mai altfel decât cea pe care-o știam eu din cartea lui Orwell. O adaptare mișto rău de tot! Nu cred că sunt prea bun la povestit piese de teatru sau ceva de genul ăsta, așa că am să vă redau o parte din comunicatul celor de la AT4T, emis după piesă.

Ferma Animalelor, satiră în care Marian Pârvulescu are un rol porcos alături de Ioan Codrea care este comper, joacă un canin şi mai multe roluri mici, Andrei Racolţa e un măgar cum vezi mai rar, Christine Cizmas o văcuţă drăguţă, Cristian Popescu are un rolişor de corb orb, iar Ovidiu Mihăiţă e cabalin.Sunetul din timpul spectacolului este asigurat de Consonance Studio. Afişul spectacolului a fost făcut de caricaturistul Ion Barbu, iar la el a mai lucrat şi Vlad Bidiviu, pentru unii Portocală. La lumini stă Norbert Lovasz care face si regia tehnică. Adaptarea după romanul lui George Orwell şi înscenarea le-a făcut Ovidiu Mihăiță.

Christine Cizmaş, Ioan Codrea, Ionuţ Pîrvulescu, Cristian Popescu, Andrei Racolţa şi Ovidiu Mihaiţă îşi cer scuze în faţa porcilor, a vacilor, a cailor, a oilor, a măgarilor, a câinilor precum şi în faţa tuturor celorlate vietuiţoare şi dobitoace fiindcă trebuie să se folosească de imaginea lor pentru a spune această poveste omenească. Vă rugăm să înţelegeţi că unele dobitoace din regnul uman nu ar putea accepta o asemenea poveste şi s-ar supăra, ne-ar bate, ne-ar amenda sau cine ştie ce altă grozăvie… aşa că vă rugăm să ne înţelegeţi, nu e vorba de voi, e vorba de noi, dar cu toate că am trecut din totalitarism în democraţie prin sângele unei revoluţii, încă suntem nevoiţi să umblăm cu măşti.

HOTEL PM

Legat de piesa pusă în scenă de Teatrul German de Stat din Timișoara am de spus o singură chestie: mă bucur că n-am plătit bilet pentru intrarea în sală. Înțelege fiecare ce vrea. Vă dau și două variante: 1 – nu mi-a plăcut, deci mă bucur că nu am dat banii pe așa ceva; 2 – a fost atât de faină încât sunt recunoscător pentru faptul că am putut să văd capodopera gratuit. Ca să nu mai existe dubii, îmi continui ideea. Mi se par ușor penibile unele momente ale teatrului contemporan românesc. Momentul ăsta care a durat aproximativ o oră a fost unul dintre ele. Încă nu sunt sigur că textul piesei folosit în cadrul festivalului este cel oficial sau a fost o variantă „pentru proști”. Încă nu-s sigur.

Iată și descrierea celor de la TGST pentru piesa din repertoriul dumnealor.

Spectacolul de teatru-dans "Hotel PM" aduce pe scenă întâmplări absurde si neașteptate ce au loc într-o cameră de hotel. Musafirii hotelului descoperă spațiul prin dans, explorând decorul cu toate elementele lui, camera de hotel devenind astfel un spațiu simbolic în care trăirile umane sunt caricaturizate. Spectacolul reunește diferite mijloace artistice, precum dansul, muzica electronică, scenografia și proiecțiile video, creând astfel un proiect complex, ce are ca scop deconstrucția unor stereotipuri.

AMINTIRI DIN EPOCA DE ȘCOALĂ

A fost foarte faină, interactivă, m-am regăsit în rolul lui Alex Potoceanu…

Un spectacol despre amintiri personale legate de universul școlii, despre reîntâlnirea cu noi la școală, în bănci și la tablă, cu fricile, greșelile, tăcerile și așteptările noastre, cu minutele în care am visat cai verzi pe pereții claselor în care profii ne-au ridicat în picioare pentru că n-am fost atenți. Pentru că n-am fixat ecuația. Pentru că n-am dat răspunsul corect. Pentru c-am vorbit neîntrebați. Spectacolul începe de la experiențele personale pe care echipa proiectului le-a avut în anii de școală, documentând și ficționalizând momente de confruntare cu profesori, părinți și colegi.

Dramaturg: Mihaela Michailov | Regizor: Radu Apostol | Cu: Katia Pascariu and Alexander Potocean | Muzica: Jak Neumann | Coregraf: Paul Dunca | Scenograf: Maria Mandea.

FIRST DATE

O comedie în 3 povești scurte de oriunde.

S-a jucat aseară, de la nouă fără zece, pe scena mare a CS-ului. A fost mai bună decât mă așteptam; asta probabil pentru că nu aveam așteptări, în sensul că habar n-aveam despre ce va fi vorba. Piesă scrisă de Conrad Mericoffer, cu Andrei Seușan, Victoria Răileanu, Ionuț Oprea și Camelia Pintilie în distribuție. Ca să folosesc un termen d-ăla mai neelevat, cam așa ca mine – piesa a fost blană! Mi-a plăcut mult de tot cum și-a jucat Seușan rolul. Și încă sper că ceilalți din sală râdeau de ceea ce se întâmpla pe scenă, și nu de râsul meu greu de controlat. Îmi vine în minte o declarație de iubire când mă gândesc la râsul meu: draga mea, iubesc totul de la tine, până și râsul ăsta de drujbă.