Un arhitect dat uitarii – Milan Tabakovic

„Arhitectura este arta mamă. Fără o arhitectură a noastră, nu avem sufletul civilizaţiei noastre proprii.” – Frank Lloyd Wright

11049585_905848246129865_7350441702655507396_oFrumuseţea unui oraş stă, o mare parte, în clădiri, în faţadele clădirilor ce ornamentează o piaţă, o străduţă, sau un bulevard. Toate faţadele care ornamentează oraşele sunt datorate unor oameni cu un talent extraordinar şi cu o imensă dragoste faţă de oraş. Unul din „vinovaţii” frumuseţii şi măiestriei cu care faţadele clădirilor decorează plăcut oraşul Arad, este arhitectul Emil/Milan Tabakovic. Acesta s-a născut la Arad în anul 1860, într-o familie de meseriaşi. Familia Tabakovic a oferit câţiva importanţi creatori de artă. Întemeietor al dinastiei sale, Milan, prin creaţia sa, a ajuns la zelul arhitectonic, stăpânind arta europeană. Clădirile din Arad de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX poartă amprenta stilului său arhitectural.

Din familia Tabakovic au făcut parte şi George Tabakovic, arhitect şi pictor, precum şi Ivan Tabakovic, care, prin operele sale, a contribuit la realizările artistice ale secolului XX. Gimnaziul l-a terminat la Arad, iar apoi a plecat pentru a-şi continua studiile, la Budapesta. Nu ştim dacă toate cheltuielile pentru studii au fost suportate de către familie, ori de către fundaţia Tekeliană din Budapesta, înfiinţată de arădeanul Sava Tekelija, cel mai mare mecena al sârbilor. În anul 1888 termină studiile facultăţii de construcţii din Budapesta, iar între 1889 şi 1890 călătoreşte în Germania, Italia şi Franţa pentru a-şi desăvârşi pregătirea teoretică. După întoarcerea în Arad lurează ca şef al biroului de proiectare al firmei arhitectului arădean Jiraszek Lajos, iar mai târziu începe să predea desen tehnic şi tehnologie la vestita şcoală de arte şi meserii.

Îmbolnăvindu-se, Tabakovic renunţă la serviciu şi îşi deschide propriul birou, fiind solicitat în calitate de arhitect atât de către locuitorii şi nobilii arădeni, cât şi de către alte oraşe din regat sau chiar din imperiu, aceste comenzi aducându-i o bine meritată prosperitate. Acest lucru i-a permis să aibă o frumoasă casă cu etaj, actualmente situată în piaţa Catedralei, culţ cu Ecaterina Teodoroiu. Tabakovic s-a căsătorit cu Petrovics Iulia, împreună având doi fii, Gheorghe şi Alexandru.

Datorită prestigiului său, în anul 1903 este ales preşedinte al Uniunii Arhitecţilor din Arad. Seriozitatea, hărnicia şi modestia i-au adus simpatia concitadinilor, dovadă fiind faptul că în anul 1913, acesta este ales consilier, deşi era minoritar pe listele opoziţiei corcumscripţiei a doua din Arad. Preofesional, Emil Tabakovic, la fel ca şi ceilalţi arhitecţi ai sfârşitului de secol XIX şi început de XX proiectează în stil eclectic şi istoric potrivit cerinţei comanditarului arădean care stătea la acel sfârşit de veac într-o expectativă vis-a-vis de stilul în vogă pe plan european, şi anume-secessionul.

12194738_906026656112024_8079666804197465991_o

Unul dintre cei ce depăşeşe faza expectativei este comanditarul arădean, farmacistul Földeş Kelemen ale cărui medicamente erau cunoscute atât în Europa cât şi în îndepărtata Americă. Pentru a ţine pasul cu moda vremii, farmacistul îl angajează pe Tabakovic pentru a-i proiecta o casă P+2 în stil secession. Proiectul viitoarei case fiind pe placul comanditarului, acesta hotărăşte demolarea vechii case a lui Földes (P+1) şi construirea unui nou edificiu ce va fi finalizat în anul 1900.

Amplasat la intersecţia ctualelor străzi Ştefan Cicio Pop cu strada Eminescu, edificiul, cap de perspectivă a unei (cândva) importante artere comerciale, este vizibil de la distanţă, atrăgând atenţia trecătorilor. De mari dimensiuni, cu o decoraþie floralo-vegetalo-simbolistã şi un turn ce se terminã cu un viguros boboc de floare, edificiul atrãgea atenþia prin noutatea ornamenticii sale. El deschide un nou capitol în arhitectura arãdeanã şi anume cea a artei 1900, perioada floralã.

Un lucru interesant este acela că, Tabakovic a proiectat nu numai edificiul ci şi mobilierul fgarmaciei şi al laboratoarelor, pavimentrul, decoraţia interioară, etichetele utilizate pe recipiente şi reclama farmaciei, fiind astfel un veritabil „om-orchestră” al începutului de secol.

După acest debut spectaculos, Tabakovic continuă să execute proiecte în stil eclectic şi istoric pentru edificii cum ar fi Biserica Minorită, actualul spital municipal şi palatul Neumann, ambele extinderi. Tot el proiectează şi execută cazarma pompierilor, dar majoritatea proiectelor sunt case familiare sau case de raport de mari dimensiuni P+1, P+2 şi P+3.

În rândul caselor familiale proiectate de acesta se numără şi cea a lui Ştefan Cicio Pop care, în 1911 îi cere arhitectului modificarea faţadei casei pe care o avea. Rezultatul este o frumoasă faţadă secession, perioadă geometrică. În anul 1909 Nicolae Onciu, îi cere lui Tabakovic să-i proiecteze un edificiu a cărei faţadă să fie îmbrăcată în haina secessionului perioadă geometrică, aflat pe actuala stradă Eminescu, fostuls ediu al ziarului Tribuna. Colaborând cu arhitectul Ernest, Tabakovics realizează edificiul şcolii şi internatului de fete românce din Arad, în stil neoromânesc, şoala fiind dată în folosinţă în 1913. Exemple ar putea fi multe, dar Tabakovics nu se limiteazã doar la Arad, el concurând pentru construirea unei clãdiri P+1 în localitatea Battony, edificiu care urma sã adãposteascã un restaurant. Câştigând premiul I la acest concurs, proiectul este transpus în viaţã, oraşul îmbogãţindu-şi zestrea constructivã cu un frumos edificiu.

Tot proiecte ale lui Tabakovic sunt şi teatrele de vară din Bratislava şi cel care a existat în Arad, şcoli în Baia Mare şi Arad, hambare de mare capacitate la Bratislava şi Arad şi multe altele. Această multitudine de realizări şi calitatea execuţiilor ce au rezistat vremii şi vremurilor, îl recomandă pe Tabakovic ca un arhitect de seamă al perioadei sale, dar asemeni celorlalţi arhitecţi arădeni de seamă, a intrat în uitare. Alături de ceilalţi ahitecţi ai Aradului, uitaţi şi ei, a lăsat realizări de seamă oraşului ce dau o notă originală oraşului de pe Mureş.

Frumuseţea Aradului l-a impresionat şi pe istoricul Nicoae Iorga care, scria printre altele, în anul 1906, că „Aradul este demn de orice capitală europeană”. Probabil la vremea aceea a fost, dar starea jalnică a majorităţii edificiilor din oraş precum şi anonimatul realizatorilor ar speria pe orice arădean ori vizitator al Aradului din acele vremuri.

Câteva proiecte semnate de arhitectul Milan Tabakovic care s-a stins în anul 1946:

Palatul Sârbesc
Teatrul de Vară din Aad
Teatrul de Vară din Bratislava
Şcoala şi internatului de fete românce din Arad
Clădire P+1 la Battony
Sediul ziarului Tribuna din Arad
Case familiale şi case de raport în Arad (P+1, P+2, P+3)
Palatul şi farmacia Földes din Arad
Biserica Catolică Sfântul Anton de Padova din Arad

Foldes 739_001 194_001

   În timp ce în Arad, oraşul în care s-a născut şi a trăit toată viaţa, arhitectul Milan Tabakovic este ignorat, la Novi Sad, Asociaţia Arhitecţilor din Novi Sad oferă anual încă din 1994, premiul Tabakovic. Acest premiu este oferit arhitecţilor din Voijodina pentru lucrări arhitecturale extraordinare, pentru dezvoltarea şi perfecţionarea de noi tehnici şi tehnologii arhitecturale, pentru educarea celor mai tineri, pentru scrierea de lucrări de critică sau pentru participare socială.


Bibliografie

Liubivoje Cerovic, Un arãdean, Sava Tekelija mecena în istoria modernã a
poporului sârb, în Identitate, alteritate, multiculturalitate, Arad, 2001

Arad szabad kiralyi varos hetven eves jubileuma, Arad, 1904

Arad Almanahja, Arad, 1914

Arad képes varos ismertetö ipari és kereskedelmi kalauz, Arad,1904